Circula pe e-mail o parabola interesanta care atinge niste puncte sensibile in legatura cu criza. Pe scurt, cica la intrarea intr-o banca isi facea veacul un lustragiu. Care cum intra in banca, trecea pe la om, schimba o vorba-doua, isi lustruia pantofii si platea. Lustragiul din asta traia. Pina intr-o zi, cind un tip intra in vorba cu omul si-l intreaba ce parere are despre criza.
„Ce criza?” – intreaba lustragiul. „Cum, stai linga banca si nu stii? Este recesiune si ar trebui sa te pregatesti; nu o sa mai cistigi la fel ca pina acum, vine criza mondiala si ar trebui sa-ti iei masuri! Iti spun sigur ca asa o sa fie, pentru ca ma pricep, sint expert!”.
Lustragiul si-a luat masuri. A inceput sa dea cu crema mai proasta si mai ieftina. Nu mai statea cinci minute la fiecare client, statea numai trei si nici nu mai vorbea cu oamenii; facea economii, ca sa poata trece peste criza.
Rezultatul a fost ca clientii au inceput sa-l paraseasca; lustragiul nu-si mai facea treaba ca lumea, calitatea scazuse, nu mai era o placere sa-ti faci pantofii la el.
Lustragiul si-a zis: „Iata ca expertul a avut dreptate. Ce m-as fi facut fara sfaturile lui?!”
Lasă un răspuns