Reuniunile de muzica contemporana din România au devenit tot mai evanescente, tot mai rare, in pofida abundentei de creatii valoroase, regasite pe intreg spatiul de tendinte si orientari compozitionale. Tocmai de aceea Festivalul international „Zilele Muzicii Contemporane” de la Bacau trebuie apreciat pentru rezistenta, trainicia si perseverenta in care abordeaza un larg areal estetic si stilistic. Chiar daca si acest festival a pierdut din magnitudinea si impozanta initial gindite. Selectia rafinata a lucrarilor, operate de compozitorul Liviu Danceanu, mentine contactul strins cu muzica vremii noastre, oriunde s-ar crea si afirma.
Concertul de debut al festivalului, dirijat cu aplomb de Ovidiu Balan, confirma existenta unor opusuri de o tulburatoare muzicalitate, meritind restituiri de inalta tinuta. Astfel, piesa lui Horia Surianu, intitulata „Doiul-Iodul” si interpretata solistic, la saxofon, de francezul Daniel Kientzy s-a relevat ca o lucrare cu un puternic ecou rominesc, brodata pe o tema de joc din folclorul maramuresean. Dinamica si ritmica speciala ale acestui spumos sound au pus in valoare calitatile de distins virtuoz ale francezului, explorator abil al tuturor posibilitatilor instrumentului. Asemenea lui, un alt virtuoz proeminent, Dorel Baicu, a invesmintat „Concertul pentru flaut si orchestra de coarde” de Viorel Munteanu in straie regale, subliniindu-i cu entuziasm armoniile, multiplele sintaxe muzicale, formulele ritmico-melodice surpinzatoare si pregnanta ideatica sau narativa a celor patru secvente din care este constituit.
Ovidiu Balan si-a demonstrat inca o data maiestria si anvergura de mare dirijor, distribuind interpretii in asa fel incit sa muzicalizeze intregul spatiu ca intr-o catedrala, inaltind „Octoihul” lui Liviu Danceanu la altitudinea unui fascinant cint cu un marcat ethos bizantin. Compus pentru o orchestra de alamuri, Octoihul interprinde „O calatorie in lumea tainica a spiritualitatii ortodoxe, rememorind timpuri fericite, cind devenirea umana presupunea doua faze: a uceniciei si calatoriei” (L.D.)
Impozantului „Concert pentru vioara si orchestra-Oglinzile ingerului” de Costin Miereanu dirijorul i-a subliant cu reala stiinta abundenta de idei generoase, insirate pe un parcurs de la scepticismul cioranian pina la extazul celest al iubirii si dorintei de mintuire. Violonistul Marius Lacraru a excelat atit in cadentele de bravura ale celor patru secvente ale concertului (traversat de momente telurice), cit si cele marcat melopeice. Nuantarile catifelate, pe fondul armoniilor calde si cvasi-paradisiace ale orchestrei din finalul concertului anuntau parca izbavirea ingerului-om de toate ispitele acestei lumi.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns