Dan Popa
Încă din anii ’90, cînd era spre apus epoca de glorie a HC-urilor (home computers) te puteai juca cu acest simulator de oraș, SimCity, pe ecranul televizorul de acasă. Ulterior au apărut alte versiuni, pentru computerele PC, grafica s-a îmbunătățit, devenind tridimensională, dar ideea programului a rămas cam aceeiași. Iată în ce constă jocul-simulare:
Ești primarul unui oraș. Ai la dispoziție bugetul primăriei, cu o sumă de plecare, să zicem de 10.000 de unități monetare, credite sau cum le-ați numi. Puteți investi creditele în construirea de infrastructură și edificii ori utilități publice. Concret, puteți: să dărmați cu buldozerul în zonele de reconstruit, să construiți porțiuni de drum, poduri. Apoi se pot construi rețele electrice și nu uitați, dacă începeți un oraș nou să construiți o centrală electrică. Dacă e bazată pe cărbune, e ieftină; însă riscați pe termen lung probleme cu poluarea. Partea bună e că se pot planta arbori, perdele de copaci, se pot face spații verzi, parcuri. Ca variantă, centrala atomică e mai scumpă, mai puțin poluantă, cel puțin dacă nu se produce un accident nuclear. Jucătorul are ocazia să decidă.
Primarul alege pe teren trei tipuri de zone care vor fi dedicate a fi: zonă rezidențială (pentru construcții locuințe), zonă comercială (pentru construcții de magazine, centre comerciale) și zonă industrială. E musai să li se asigure zonelor energia electrică și apa (doar infrastructura), pe banii primăriei.
Dacă aveți cel puțin o zonă din fiecare, drum care să le unească, rețele de energie electrică și apă pentru fiecare zonă, deja s-a format un mic cartier. Pe ecranul TV-ului sau computerului veți vedea cum se înalță, în timp, case și blocuri în zonele rezidențiale, mici magazine sau supermarket-uri în zonele comerciale, mici făbricuțe sau veritabile combinate în zonele industriale. Totul depinzînd și de populația atrasă în oraș.
O dată pe lună, anual măcar sau mai des puteți lua deciziile bugetare: stabilirea impozitului local (atenție, sub 3-5% sărăcește bugetul, iar peste 14% sărăcește populația din cauza taxelor mari, apoi emigrează, orașul se depopulează, iar în final tot bugetul sărăcește din lipsă de cotizanți). Ca primar, decideți ce sume se alocă Poliției, Direcției Drumurilor și Pompierilor în raport cu cererile lor, care sînt puțin exagerate. Grijă mare, dacă cheltuiți pentru întreținerea drumurilor mai puțin de 90% din cît se cere riscați să se distrugă drumurile, iar reconstruirea lor e mai scumpă. În final, dați faliment reconstruind drumuri care se tot strică. Pompierii și Poliția au și ei nevoie de fonduri, iar dacă le asigurați cam 90% din necesar se descurcă rezonabil. De unde știți ce e de făcut? Periodic, dolenațele cetățenilor, ceea ce acuză ei ca fiind primele 10 probleme ale orașului, vă sunt oferite pe o listă: dacă o problemă depășește în sondaj o margine de 30%, ori sînteți un primar incapabil, ori e momentul să luați măsuri urgente. Pe ecranul computerului sau TV-ului, problemele reclamate de peste 30% apar scrise cu un roșu viu. Iată cam ce probleme participă la top și cum se rezolvă (în joc cel puțin):
1. Lipsa de locuri de muncă. Se cer mai multe zone industriale, platforme unde se vor construi viitoarele locuri de muncă, deci trebuie ca primăria să asigure infrastructură pentru dezvoltarea de afaceri. Puteți adăuga și cîteva zone comerciale, absorb și ele forță de muncă.
2. Impozitele prea mari. Trebuie reduse, măcar pentru o perioadă, să prindă cetățenii „cheag”, cum se mai zice.
3. Costul locuințelor. Definiți noi zone rezidențiale, asigurați-le energie electrică, apă și aces la drumuri, scădeți puțin impozitele.
4. Criminalitate mare. Plătiți mai bine poliția.
5. Incendii frecvente. Plătiți mai bine pompierii.
6. Starea drumurilor. Plătiți mai bine pentru întreținerea drumurilor. Drumurile se întrețin, nu se peticesc, cel puțin în joc.
7. Poluarea. E cazul să mai plantați arbori pe ici pe colo, să faceți o perdea de copaci la limita zonei industriale, cîteva parcuri, etc.
Pentru a se lupta cu restul problemelor orașului, invit pe curioși să joace efectiv jocul. Inclusiv, de ce nu, pe domnul primar.
Urmează politica și alegerile: computerul vă afișează, funcție de felul cum ați rezolvat problemele orașului, procentul de cetățeni care vă vor vota din nou. N-aveți aproape nici o șansă să obțineți peste 50% din voturi conducînd un oraș în care e lipsă majoritară de locuri de muncă, impozitele mari (peste 12-15%, în joc), locuințele sînt scumpe ș.a.m.d. Un primar bun rezolvă problemele orașului, dacă vrea voturi. Ba aveți o șansă: fiți un primar șmecher și construiți un stadion. În joc, aceasta vă va mări pentru o vreme popularitatea și numărul de voturi, dar apoi vor scădea la loc. Mai bine investiți în a construi un aeroport modern sau un mic port, mai scumpe ca stadionul, dar cu efecte economice vizibile.
Cum știți unde să construiți? Aveți la dispoziției harțile orașului, inclusiv hărți cu repartiția principalelor probleme, incendiile, criminalitatea, lipsa de apă, densitatea populației etc. Le puteți consulta. Versiunile mai noi ale jocului au pus în scenă și vocea presei. Dacă uitați de exemplu să plantați copaci pe lîngă termocentrală și prin oraș, presa va fulgera cu titluri agresive gen: „Pînî și lebedele sînt negre!” .
Concluzia: Pînă și un puști de liceu care joacă SimCity află și știe că șefii națiunii sînt incompetenți și buni de schimbat dacă impozitele sar nu de 15%, ci de 50%, dacă orașele se depopulează, dacă oamenii n-au locuri de muncă, dacă investiții în infrastructură nu se fac, iar primarul, pentru popularitate ieftină, se ocupă de stadionul municipal. Iar în materie de voturi, puștiul fost gamer, devenit între timp cetățean cu drept de vot, știe că nu poate obține primarul sau partidul un total de peste 40-45% din sufragii cu așa „rezultate” economice și sociale. Deci sondajele sînt, pentru el, clar manipulatorii și mincinoase. Domnule primar, domnilor guvernanți, generația Sim City e cea care vă poate da sau nu votul.
Lasă un răspuns