Da-te, ba, ca te sparg!

Din pintece de mame eroine a tisnit o populatie certareata, galagioasa, sfidatoare a oricaror norme de comportament social. Reprezentantii mai rasariti ai acesteia poarta lanturi groase de aur, cruci mari incrustate cu diamante, ghiuluri de-un kil pe degete, vorbesc tare si se lauda ca „au avere, au valoare”. Au masini „bengoase”, din boxele carora razbat manele innebunitoare de peste 160 de decibeli. Conduc ucigas si sinucigas, purtind in torpedou carnete eliberate pe bani de un politist nesimtit si lacom fara masura. Ieri, ii zic unuia care-si pusese BMW-ul hiis, ca neoamenii: „Fii amabil, trage masina ori in fata, ori in spate, ca sa pot iesi din parcare”. Da-te, ba, de-aici ca te sparg! Ce, esti dastept, te pui cu mandea?, veni raspunsul. In apropiere, un politist se holba la noi, nauc si neputincios. Nu zici nimic?, il intreb. E barosanul, bre, e seful clanului care l-a condus pe Caiac pe ultimul drum la Craiova. Frate de singe cu Cordunenii, cu Turica Cutitaru, cu Fane Stoaca, cu Rica Zapciul, prieten cu marii mafioti ai Bucurestiului, Constantei si Iasului. Daca-i zic ceva, miine nu mai sint.
Asa, deci. Sintem sub ocupatia fetusilor iesiti din incubatoarele lui Ceausescu, ajunsi la virsta maturitatii. Este navala cartierelor marginase catre centru, a comandourilor colorate care dau asalt puterii oficiale cu pumnul plin de tatuaje. Puterea simbolica au si cucerit-o, de-acum. Ascultam muzica lor din boxele scoase pe geamuri, ne ajustam idealurile dupa „valorile” lor, ne falim ca ei, ne precipitam dupa averi facute cu japca, fara sa ne intimidam cind e vorba de muschi, bita si singe. Natiunea romana tinde sa devina o suma de triburi, constituita din hoardele de decretei si din traditia celor 10-15 puradei din salasurile de nomazi. Ne revoltam si nu prea cind italienii (excedati de numarul mare al emigrantilor infractori) adopta norme juridice fasciste. Departe de noi, Uniunea Europeana ne avertizeaza ca moda corectitudinii politice (politically corect) ne obliga sa inchidem gura, atita vreme cit n-am fost si nu sintem in stare si vrednici sa-i integram. Sa integram vietii noastre pasnice si traditiilor noastre, pe cine? Pe dealerii de droguri, pe sutii de toate marimile, pe promotorii exportului de prostitutie? Dar, mai bine tac, ca sa nu supar U.E. Va vedea si Europa ca, in curind, cartile se vor spurca la privata din curte, inlocuite de CD-urile cu manele, care vor ramine sa sfideze pe Mozart, pe Beethoven, pe toti marii creatori de cultura ai lumii, indiferent de domeniul artei care i-a consacrat. Necazul mare e ca Romania lui Eminescu, Sadoveanu si Nichita incepe sa fie acoperita de un pestinential mil uman, iar peste cerul senin al obiceiurilor noastre s-a asezat o ceata grea si absurda, ingrosata de clanuri ca ale lui Mocioi, Sis, Cutitaru etc. Deocamdata, Romania lor este Romania Mare, iar cea a lui Enescu si Brincusi coboara incet, incet spre Romania minoritara.

Vasile PRUTEANU