Slujbele sînt prea lungi, iar statul în picioare timp de trei-patru ore e prea obositor. Nu puțini sînt aceia care gîndesc așa, și care spun că ar veni la biserică dacă ar fi să stea pe un scaun sau o băncuță în timpul slujbelor.
Comoditatea se dovește a fi astfel un criteriu important de evaluare stării de rugăciune. Acești oameni nu înțeleg rostul statornic din primul veac creștin al asistării la slujbă în poziția omului demn, adică vertical. Iar cele cîteva ore petrecute așa pot fi un imbold spre o viață mai apropiată de credință. Statul în picioare este legat de priveghere și de rugăciune. Sfinții Părinți cred că statul în picioare ajută la stingerea patimilor și la supunerea trupului.
Sfîntul Isihie Sinaitul spune că ”starea în picioare, ca și postul sau privegherea, face să se liniștească partea afectivă (pasională) a trupului dinspre păcatul cu fapta”. În același gînd este și Sf. Teodor al Edessei care zice: ”fiindcă trupul se pornește spre poftele sale, iar pornindu-se și mai mult, e greu de înfrînat, s-a dat în grija sufletului mortificarea lui prin post, priveghere, starea în picioare, ca veștejind puterea lui să-l aibă ușor de strunit și ascultător spre faptele cele înțelepte”.
Cu alte cuvinte, acest fapt aparent simplu și banal, de a a stt în picioare este un mijloc de a trăi mai frumos alături de semenii noștri, fie și pentru faptul că prin aceasta, în timp, ajungem să cîștigăm, mai întîi răbdarea, iar mai apoi, îndelunga răbdare.
Indelunga rabdare =roada Duhului Sfant data tuturor celor ce cred. Fa ca ea sa izvorasca din inimile noastre Dumnezeule! Multumesc! In numele Tatalui al Fiului si al Duhului Sfant. Amin!
Eu consider ca a te ruga lui Dumnezeu pe genunchi este un act de supunere fata de El. A sta in picioare in prezenta Sa, ca un act de respect. Problema este ca suntem oameni si pe termen indelungat mai obosim. Este binevenit sa ne disciplinam firea pamanteasca dupa cum ne calauzeste pe fiecare Duhul Sfant, dar daca aceasta disciplina pune obstacole in calea apropierii noastre de Dumnezeu ar trebui sa analizam care este scopul lui Dumnezeu cu noi oamenii.Stim ca ce este carne putrezeste mai devreme sau mai tarziu, dar sufletul este vesnic si ala se duce la Dumnezeu.