Condamnat la 15 ani de închisoare pentru că și-a ucis prietena
„Am lovit-o de două – trei ori cu cuțitul, pînă cînd cuțitul s-a rupt. Nu
murise, începuse să țipe și am luat toporul și am lovit-o în cap, o
dată, cu muchia. După asta, am luat alt cuțit și am lovit-o de trei ori,
în zona inimii”. Nu este un fragment dintr-un film de groază, interzis
minorilor, nici o închipuire a unei minți bolnave. Este doar o frîntură
din declarația unui tînăr de 25 de ani, din Comănești, judecat pentru omor și furt calificat. Tînărul povestește în fața completului de judecată al Tribunalului Bacău fiecare moment al întîmplării, fără să aibă vreo tresărire. Încearcă să spună despre furt, dar este întrerupt brusc de președintele completului. „Lasă furtul, că-i floare la ureche. Începe cu omorul”. Povestea se derulează încet, cu intervenții din partea președintelui, care a mai văzut asemenea cazuri, deci nu este, sau cel puțin nu pare impresionat de cazul pe care îl judecă. Un avocat în vîrstă, cu părul alb, îl privește fix pe tînărul care spune cu seninătate că o iubea pe victimă, dar și că, din gelozie, a decis să o omoare. Orice sentimente i-ar stîrni cele auzite, le ascunde bine. Inculpatul, care spune că regretă fapta, povestește fără grabă, ca și cum ar citi dintr-o carte, toată întîmplarea.
„Filmul” nenorocirii
În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 2002, Iulian Lungu și-a vizitat
prietena, Viorica Martin, de 27 de ani. Relația dintre ei dura de un an și jumătate, însă Viorica își găsise pe altcineva și încerca să-l facă pe Iulian să înțeleagă că între ei nu mai poate fi nimic.
Gelozia acestuia a fost principala cauză a tragediei care avea să se întîmple în acea noapte. „Am băut seara și am dormit la ea. Pe la cinci și jumătate dimineața m-am trezit. Voia să mă părăsească, ne-am certat și de gelozie am decis să o omor. Am lovit-o cu cuțitul în zona coastelor, pînă cînd cuțitul s-a rupt. Curgea sînge, dar încă nu murise. Am luat toporul și am lovit-o în cap, o dată, cu muchia. După ce am dat cu toporul am luat al doilea cuțit și am lovit-o de trei ori în zona inimii”. După crimă, Lungu a luat poșeta victimei, în care se aflau 900.000 de lei și mai multe bijuterii din aur. „Erau banii noștri, iar o parte din aur îl cumpărasem eu. Erau cadouri de la mine”, explică tînărul.
Apoi a plecat la Miercurea Ciuc, a dat aurul unui cunoscut ca să-l vîndă, după care a încercat să se sinucidă cu somnifere. Lungu povestește totul cu lux de amănunte, răspunzînd la fiecare întrebare a președintelui instanței. Chiar dacă spune că regretă fapta și că a vrut să-și ia zilele, nimic din tonul său, din atitudinea sa nu dă impresia unui om care și-a ucis fosta prietenă cu sînge rece, a unuia care a folosit două cuțite și un topor pentru a pune capăt vieții celei pe care, pînă nu demult, o iubise. Nimeni din sală nu scoate un sunet. Toți ascultă cu sufletul la gură amănuntele crimei. În fața mea, o doamnă pare că a uitat să și respire și doar întrebările clare, fără echivoc, puse pe un ton autoritar de președinte o fac să tresară din cînd în cînd. În micile pauze aproape că se poate auzi respirația fiecărui om din sală, atît de liniște este. Atmosfera este aproape suprarealistă, atrocitatea crimei și naturalețea povestitorului sînt probabil deasupra banalității oricărei reacții emoționale a celor din sală.
După minute în șir de povestiri ale inculpatului, după întrebări menite să elucideze fiecare detaliu al întîmplării, se dă sentința: 15 ani de închisoare și șase de interzicere a drepturilor. Încă un dosar a fost închis. Justiția și-a făcut datoria. Cele întîmplate nu mai reprezintă nimic, totul a rămas într-un dosar. (Codrin POP)
Lasă un răspuns