Deficit de reprezentativitate

Electoratul romanesc a pierdut inca un test al implicarii civice, cu consecinte inca nebanuite pentru esichierul politic al urmatorilor patru ani. Prezenta scazuta la urne, cel mai scazut nivel inregistrat din 1990 incoace, ridica numeroase semne in ceea ce priveste maturitatea si responsabilitatea acestuia intr-un context social si economic care reclama, poate mai mult decit in scrutinurile anterioare, angajarea sa neconditionata. O atitudine care ne pune in fata unei constatari ce demonstreaza evolutiile atipice pe planul exercitarii puterii: dupa un guvern minoritar, dar care a reusit sa-si duca la capat mandatul pe un parcurs de peste doi ani si jumatate, avem parte acum de un parlament nascut prin deficit de reprezentativitate, din moment ce pentru el au votat mai putin de 40 la suta dintre electori. Asadar, tocmai acest deficit tinde sa contureze o constanta specifica in viata romanilor, care insa nu au dreptul sa o conteste din moment ce au contribuit la crearea ei.
La fel de interesant ni se pare, in context, faptul ca fiecare dintre cele cinci partide care au accedat in noul for legislativ isi aroga pozitia de cistigator al scrutinului, desi procentele care le despart nu le permit astfel de interpretari, intrucit intra in conflict cu logica matematica cea mai simpla data de scorul electoral. Situarea pe astfel de pozitii revendicative transante nu inseamna, insa, decit tertipuri ce tin exclusiv de arsenalul mijloacelor si artificiilor preocedural-declarative pe care politicienii le scot la inaintare pentru a-si marca frustrarile ori pentru a forta lucrurile in favoarea lor. Acestea nu reusesc sa produca decit un impact formal, lipsit de efecte cuantificabile.
Dincolo de aliante si asumari, acum adevaratele strategii si tactici post-electorale se poarta in spatele usilor inchise de la sediile partidelor adjudecatoare si, sau mai ales, ale palatului Cotroceni. Palatul Victoria fiind in stand-by privind viitorii locatari si culorile in care va fi drapat. O asteptare tensionata, nervoasa chiar intrucit cartile, desi decartate si servite, inca nu sint scoase la vedere. In absenta chintei royale se poate cistiga potul si cu un care de asi, cu perechi sau trei nouari, dar nu este esclusa nici cacealmaua. Ceea ce se cunoaste cu siguranta este tonul hotarit si categoric al negocierilor, nici unul dintre viitorii posibili parteneri de coalitie nefiind dispus sa piarda si urmarind sa obtina maximum de profit din potul etalat pe masa jocului guvernarii. Fiecare dintre protagonisti isi are propriile argumente, outsiderii putind sa impuna conditiile, astfel ca regula majoritatii minoritare sa devina arbitrul cu decizii incontestabile. Actorii isi cunosc la perfectie rolurile si nu sint dispusi sa schimbe nici o replica din scenariul accederii, ori revenirii, la guvernare: PSD-PC, PD-L, PNL, UDMR. Cum se vor combina, ce nuante vor rezulta? Conform precizarilor venite dinspre presedintele Traian Basescu, un prim-raspuns l-am putea avea doar peste doua-trei zile. Surprizele nu sint excluse, dintr-o eventuala regrupare a clasamentului si schimbare de optiuni politice, asa cum s-a intimplat si dupa scrutinul din urma cu patru ani.
Dar, sa ne ferim de previziunile fara acoperire. Avem nevoie de instalarea urgenta a unui guvern stabil si reprezentativ care sa-si asume responsabilitatile evitarii crizei economice globale si ale stabilitatii macroeconomice si sociale. Avem nevoie de un Executiv care sa-i reprezinte si sa lucreze in interesul tuturor romanilor, chiar daca numai o treime dintre acestia au tinut sa-si exprime optiunile in fata urnelor. Declaratiile de intentie, programele si promisiunile avansate pe parcursul campaniei electorale trebuie convertite in interventii si actiuni de substanta, altfel risca sa ramina simple artificii politicianiste lovite de nulitate.