Pentru multi romani de buna credinta, inscaunarea lui Mircea Geoana la cirma unui partid, structurat solid la nivelul conducerii, ramine o mare taina. Nu putem pune totul pe seama trecutului comunist si nici a slabiciunilor lui Ion Iliescu. Mai degraba sintem tentati sa credem intr-o conjuratie a noului val de pesedisti mai tineri, care au vazut in Geoana un diplomat, nicidecum un politician, a carui cariera publica este alcatuita din ostentatie, inautenticitate si demagogie patibulara. Rar mi-a fost dat sa vad un om care etaleaza cu aplomb o locvacitate aiuritoare, o combativitate factice, dar cu minus de coerenta si stabilitate in idei. Cit timp Romania a fost o vaca cu un milion de tite, pe care au muls-o trei guverne pesediste pina i-a secat laptele, vocea lui Geoana nu s-a auzit. Nici atunci cind capusele, barzaunii si taunii au stors-o de vlaga, sub patronajul baronial al lui Adrian Nastase. Pe care acum citeva zile l-a pitit sub umbrela imunitatii parlamentare. Din lasitate? Din frica? Poate din amindoua cauzele. Acum, s-a trezit sa propuna modificarea Constitutiei, scotind de sub incidenta imunitatii pe toti demnitarii, dar dupa ce marele smenar a fost salvat. Il pune, insa, in gura lupului pe Codrut Seres, viceliderul unui partid (PC) cu care tocmai s-a aliat. Sa se cheme asta solidaritate? S-o creada Daniela Popa! Cum tradarile in politica sint de-acum obisnuinta, nu e cazul sa mai intrebam cum si de ce. Acoperirea demagogica cu asertiuni legaliste este, insa, un simptom al nerusinarii. Asadar, acelui calificativ de prostanac (lansat de Ion Iliescu), trebuie sa i se mai adauge unul in completare; prostanac nerusinat. Mi-e greu sa-l vad prim-ministru, asa cum inutil se viseaza, cu tot cu guvernul lui din umbra.
Din pacate, in politica autohtona, nerusinarea e patologica. Cit timp a fost ministrul transporturilor in guvernul Aliantei DA si a propus zeci de proiecte structurale costisitoare si aducatoare de beneficii proprii, dl Berceanu lauda in gura mare colosalele proiecte, care au facut din Bucuresti varza tocata. Cind vacii cu un milion de tite i s-a mai imputinat laptele (barbar mulsa de Adriean Videanu), dl Berceanu s-a repezit la gitul premierului, acuzindu-l ca a taiat coada ursului. Adica fondurile artificial gonflate. Si astfel, dl Berceanu mai intuneca si el deschiderea spre PNL facuta de presedinte, care are in vedere tot o alianta cu PNL, agreata si de americani. Doar de la ei ni se trage liberalismul. De aceea, e preferabil ca raportul dintre pragmatism si onorabilitate sa se pastreze in limite convenabile, evitind strimbatura si grimasa scirbita, cauzate de calcarea pe batatura intereselor personale.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns