Multumescu-Ti, Tie, Doamne, c-am mincat si iar mi-e foame! Oricit m-am straduit, nu am reusit sa gasesc alte versuri, mai potrivite cu ceea ce se intimpla pe la noi de o buna bucata de vreme, decit acest psalm din ruga de fiecare zi a romanului care marturiseste, deopotriva, incredere si dezamagire, dar si sperante pentru mai tirziu. De multa vreme mi-am facut un obicei din a hrani pasarile cerului cu parte din ceea ce se pune pe masa familiei. Piinea cea de toate zilele. E o adevarata desfatare sa privesc vrabiutele si gugustiucii cum se-nfrupta din boabele de griu sau din firimiturile de pe pervaz, exprimindu-si multumirea prin ciripituri vesele si scuturari din aripi. E poporul meu inaripat care stie sa convietuiasca in armonie impartindu-si putinul care le vine din cerul dreptunghic al ferestrei. Dar aceasta coabitare este tulburata adeseori de hultanii aparuti de nu se stie unde, care fac vid in jurul lor, inghitind cu lacomie ceea ce fusese destinat poporului suveran. Legea junglei, puterea celui mai mare si mai tare in plin spatiu civilizat. Cine-i obraznic, maninca, cine nu, inghite in sec si rabda de foame. Asa cum se intimpla, aproape fara exceptie, si in societatea romaneasca : peste 60 la suta din populatie traieste la limitele saraciei extreme, si chiar sub acestea. Pentru ca numai citeva procente sa acumuleze bogatii fabuloase, pe care le etaleaza fara nici un fel de jena, facindu-si chiar un titlu de merit din aceasta. Intre cele doua categorii de muritori se afla profitorii de conjunctura, care stiu si sint lasati sa-si taie felii groase din piinea comunitara, strigind in gura mare ca duc o viata de asceti si risca sa moara de foame condamnati de o societate care nu stie sa le recunoasca, aprecieze si recompenseze meritele. Este tocmai ceea ce-i deosebeste pe hultani de pasarele. Intr-o societate cu pretentii democratice, unii sint mai (in)egali decit altii. Profitorii, contra celor spoliati. O balanta care calca strimb si produce doar inechitati de genul salariilor, pensiilor si veniturilor speciale situate la poli extremi. Drepturi generale si drepturi speciale, iata formula inconfundabila a democratiei originale romanesti ce-mparte lumea in mizeri si bogati, desi toti se adapa de la acelasi izvor comun al participarii. Cu un salariu minim pe economie de sase sute de roni si o pensie minima garantata, de asigurari sociale, de treisutecincizeci de roni, este imposibil sa admiri si sa te bucuri de partea frumoasa a vietii. Spre deosebire de magistrati, care au stiut si nu s-au sfiit sa-si traga venituri salariale si din bonificatii de sute de milioane, ca si pensii nerusinate. Ofiterii de politie cu grade si functii inalte defileaza in acelasi front, urmati indeaproape de parlamentari si demnitari cu pozitii importante, de politicieni si clientela lor. Bugetul de supravietuire care se naste in chinuri si cu care noul premier ne inchide gurile spre a nu ne putea face auzite pasurile loveste tot in cei napastuiti, dar gaseste suficiente resurse care sa bage in continuare seu in carnea grasa. Este, in fond si la urma-urmei, esenta si motivatia luptei acerbe pentru Putere. Care odata obtinuta trebuie sa stii ce sa faci cu ea, fie ca esti de Dreapta, de Stinga sau de Centru. N-am auzit pina acum ca cineva, oricine, dintre cei care au in miini piinea si cutitul, sa renunte macar si la o citime din veniturile lor. Dimpotriva, le vor si mai mari. Daca s-ar putea, chiar totul. Asa cum se intimpla si in universul pasaresc de la fereastra bucatariei mele, unde piinea si boabele de griu pe care le pun pentru gugustiuci si vrabiute sint infulecate, lacom, de hultani, cu toate incercarile mele de a-i alunga. Urmarindu-i si pe unii, si pe altii, intr-o paralela a sanselor de a minca, imi revin obsesiv in minte versurile poetului national a carui zi de nastere am marcat-o in aceasta saptaminta „Zdrobiti orinduiala cea cruda si nedreapta/, Ce lumea o imparte in mizeri si bogati”. Actualitatea de necontestat a clasicilor. In rest e doar ipcrizie, fatarnicie, lacomie si abuz servite pe tipsia bunelor intentii fanfaronarde.
Lasă un răspuns