Ieri, pe Insula de Agrement din Bacau, un grup de elevi (coordonati de cel mai entuziast ecologist pe care il cunosc, Remus Lupu – Clubul „Veniti Cu Noi”), a organizat o actiune de curatare a parcului. Evenimentul a fost anuntat de presa locala, insa in afara de prefectul Claudiu Serban nu prea am vazut alte notabilitati. Nici bacauanii aflati la plimbare pe aleile din preajma nu au parut prea curiosi de cele ce se intimplau sub ochii lor. Copiii au strins mizeria lasata de adulti, sperind ca „oamenii mari” vor intelege ceva din gestul lor. Parca altfel respiri si te plimbi cu familia printr-un parc unde nu mai intilnesti, la tot pasul, pet-uri de la sucurile si berile baute prin boscheti sau sticle cumparate de la barurile de pe malul apei…
Noi, in Romania, ne strecuram printre normele internationale. Distrugerea industriei socialiste a redus drastic emisiile de noxe. Am ajuns, acum, sa „vindem” partenerilor europeni aer curat. Asta, insa, nu inseamna ca traim intr-un paradis ecologic. Ba dimpotriva! Defrisarile haotice care au fost facute cu implicarea unor importanti politicieni si inalti functionari ai Statului au dus la repetate viituri pe tot cuprinsul tarii. Entuziasmul consumist ne-a acoperit cu munti de ambalaje din plastic. Pasiunea parvenitilor de tranzitie pentru masinile de mare putere – neaparat Diesel! – a facut irespirabil aerul in majoritatea oraselor din tara asta. Ar trebui sa adaugam si falimentul unor asa-zise strategii de protejare a mediului. Nu avem o procedura simpla si eficienta pentru stringerea deseurilor din plastic si din sticla, este harababura si in chestiunea recuperarii aparaturii electrice si electrotehnice scoasa din uz. Si, in plus, multi dintre conationalii nostri dau dovada de mitocanie crasa in relatia cu mediul inconjurator.
Vorbim despre canicula care ucide oameni, despre inundatii devastatoare si despre alte catastrofe naturale pe care le punem in legatura cu modificarile climaterice. Iar cind ne referim la cauze, este clar ca principalul vinovat al imbolnavirii mediului este omul cu activitatile lui inteligente. Avem nevoie de industrie, de transporturi, de noi terenuri agricole… Cel mult putem controla agresivitatea acestor procese economice. In lume, exista tari care refuza cu obstinatie sa adere la tratatele internationale privind reducerea emisiilor poluante. Statele Unite nu a semnat vreun asemenea document international pe motiv ca trebuie sa-si protejeze industria. Asa s-a inventat „comertul cu aer curat”: statele care se afla sub parametri de poluare pot „vinde” oxigenul din atmosfera pe care nu l-a distrus. Astfel, statele industrializate, cu industrii puternic poluante, platesc unor tari mai sarace, eventual de prin Africa, sume importante pentru a nu-si dezvolta activitati care sa otraveasca mediul. Cind o asemenea tara anunta ca ar vrea sa ridice combinate in care sa prelucreze minereurile extrase chiar de pe teritoriile lor, comunitatea internationala si asociatiile ecologice protesteaza cu vehementa. Acolo, progresul industrial este interzis pentru ca se pune in pericol natura. Este un joc geopolitic foarte complicat, din care nu se mai stie, pe termen lung, cine cistiga si cine pierde…
Lasă un răspuns