Ne place sa ne definim ca un popor tolerant. In memoria colectiva a poporului ne-am creat aceasta legenda, alaturi de alte mituri la fel de placute dar la fel de false.
Pentru ca nu sintem toleranti. Nu putem accepta nici macar la nivel de dezbatere alte idei decit cele carora le sintem prizonieri. Ca sa nu mai vorbesc despre persoane.
Sa ne uitam pe forumurile si sectiunile de comentarii ale ziarelor si televiziunilor. O ideea politica este rapid etichetata iar un sustinator al acelei idei este atacat nu pentru ceea ce sustine – pentru ca rar se ajunge la fondul problemei – ci pentru ca sustine ideea lui X sau a partidului Y.
O problema economica ajunge sa fie dezbatuta din perspectiva etniei sustinatorului, un accident este categorisit din punct de vedere al clasei sociale sau chiar a meseriei celui presupus vinovat.
Sa nu mai vorbesc de o problema religioasa, poate minora, care incita spiritele mai rau ca in Evul Mediu. Daca participantii la discutii ar fi fata in fata si nu doar niste nick-uri virtuale, s-ar ajunge, probabil, la arderi pe rug si confruntari de strada.
Pina si o problema aparent „cuminte”, cum este alimentatia, poate suscita atacuri verbale si blesteme din partea fundamentalistilor vegetarieni deveniti apostolii hranei „sanatoase”.
Românii nu stiu sa dezbata o problema. Nu stiu sa argumenteze o opinie si au impresia ca ridicind tonul au sanse mai mari sa-si convinga adversarii.
cata dreptate aveti.