Disperare. Panica. Frica. Groaza. Sint sentimente pe care localnicii din comuna Saucesti le-au trait saptamina aceasta. Dupa patru zile de inundatii, locuitorii comunei Saucesti au inceput sa se intoarca la casele parasite amenintate de viitura de pe riul Siret. De la o zi la alta, apa scade simtitor. In final, Saucesti sat este cea mai afectata localitate. Apele s-au retras din Siret, Serbesti si Schineni, iar oamenii s-au intors acasa cu speranta ca mai au inca un acoperis deasupra capului.
Intre cer si pamint
In zilele care au trecut, fiecare si-a descarcat amarul pe marginea drumului sau pe santurile ferite de viitura. Pina aici, totul si toate ni s-ar putea parea lucruri obisnuite, normale in astfel de situatii, chiar daca sint neplacute celor mai multi dintre noi, daca vara nu ar fi venit in acest an, cu surprize nedorite, cu dezastre care, in anumite zone au fost nemaiîntilnite. Pentru locuitorii comunei Saucesti, vara aceasta a fost cruda si intunecata. Apele tulburi ale Siretului au fost devastatoare, iar pagubele produse locuitorilor, terenurilor agricole, animalelor, locuintelor, infrastructurii au fost fara precedent. Peste toate aceste tragedii s-a apezat doar speranta, speranta ca cineva va interveni la timp si eficient, pentru a remedia ceea ce natura dezlantuita a distrus. Acesta a fost sentimentul ce mai insotea deznadejdea si disperarea unor oameni ramasi cu viata lor intre cer si pamint.
Saucesti-sat este inca sub ape
Apele revarsate ale riului Siret se incapatineaza sa se retraga de pe unele ulite ale satului Saucesti. Daca celelalte sate Siret, Serbesti si Schineni au ramas „pe uscat”, insa cu rani adinci, citeva sute de localnici din Saucesti stau inca departe de casele lor din cauza apelor ale caror cote se mentin pe ulite si in case la un metru si jumatate. Foamea, oboseala acumulata in timp si gindul ca s-ar putea sa nu-si mai gaseasca casa „pe picioare” i-a descumpanit pe oameni. Femeile isi spun una alteia cum au strins pe fuga lucrurile, cu au urcat hainele in pod, televizorul si covoarele. „Mobila am urcat-o pe scaune, mi-am sunat rudele, iar animalele le-am trimis la deal”, a spus Catinca Florea. Fiecare taran a incercat sa-si adaposteasca agoniseala de-o viata de furia apelor. Ochii tuturor sunt indreptati continuu doar catre Siret.
Satenii din Schineni vor cisterne cu apa
Majoritatea femeilor din satul Schineni sunt acum la casele lor. Barbatii erau plecati ieri sa aduca animalele sau sa-si ia portia de „ajutoare” de la centru. Pe Catinca Daviduta am gasit-o cu lopata in mina. Stringea namolul din curte. Femeia se temea sa stea singura in casa de frica sa nu se cada peretii pe ea. Apa i-a patruns pina la nivelul geamului, i-a macinat peretii, iar casa abia se mai tine. „Nu mai pot locui aici. Tot, dar absolut tot este ud. Cum pui piciorul in casa te afunzi, iar peretii crapati ameninta sa cada”, spune femeia resemnata. Aceeasi situatie se repeta si la Tereza Prajisteanu. „Casa am ridicat-o din chirpici pentru ca nu avem alte posibilitati financiare. Fatada inca se mai tine pentru ca am tencuit-o cu ciment. In casa totul s-a naruit. Nu avem apa sa ne facem o oala cu mincare. Putina apa imbuteliata nu ne ajunge. Ar fi bine ca autoritatile sa se gindeasca ca nu poti face mincare cu apa minerala, iar despre spalat nici nu poate fi vorba. Fintinile sunt colmatate, iar apa nu este buna”, spune Tereza Prajisteanu. (Ramona IONESCU)
Lasă un răspuns