I-am „furat” lui Eric Bobocea o bucată bună din pauza mare, înainte de vacanță, încercând să încropesc un mini-interviu cu el. Nu cred că i-a plăcut ideea, la început, însă din bun-simț ori din politețe a acceptat, deși ochii lui inocenți spuneau altceva. Introducerea fusese făcută deja de către profesorul său, pictorul Ioan Burlacu, care a dezvăluit faptul că „Eric este un rezervor de talent și nu prididește să-și uimească profesorii și colegii prin maturitatea sa creativă, având în vedere că nu are decât 13 ani. Unde alți colegi de-ai lui abia se ridică, el zburdă cu o nonșalanță demnă de un artist ajuns la maturitate creativă”. L-am luat deoparte pe Eric, după ce am admirat mica simeză de pe holurile Colegiului Național de Artă „George Apostu”, răpindu-l câteva minute din tumultul recreației.
„De ce pictezi, Eric?”
„Pentru că îmi place. Asta simt și asta vreau să fac în fiecare zi, de la vârsta de 8 ani, când am început să pictez. Lucrez la școală, lucrez și acasă și mă pregătesc cu profesori precum Livia Crețu și Dragoș Burlacu, în atelierele lor, învățând de la fiecare tehnici diferite de pictură. Am adunat până acum trei expoziții personale și mai multe expoziții de grup. Aceasta din urmă am realizat-o sub influența stilului lui Dragoș Burlacu, însumând lucrări realizate sub îndrumarea acestuia în anul 2013. De asemenea, am experimentat grafica, pentru că vreau să mă îndrept către grafică mai târziu fiindcă simt că mă exprim mai bine prin grafică.”
„De ce grafică, Eric? Știi că grafica este o tehnică mai solicitantă?”
„Da, știu. Însă îmi place grafica de mic și aș vrea s-o aprofundez mai bine. De asemenea, îmi place foarte mult portretul ca gen plastic, îmi place să observ oamenii cu care intru în contact, să le văd sufletele prin privirile lor și expresia fețelor. Tot ceea ce mi se întâmplă în viața de zi cu zi încerc să transpun pe pânză sau pe hârtie, după ce le așez în cap ca să nu greșesc mai târziu. Nu mă regăsesc în peisaje. De asta aș vrea să urmez secția de grafică din cadrul acestui colegiu. Lucrez mult portret și natură statică, și rezultatele se văd în tablourile expuse pe holul liceului.”
„Ce urmează, Eric?”
„Vacanța mare. În acest timp voi lucra pregătindu-mi următoarea expoziție personală. Sper să reușesc să scot lucrări la fel de bune precum sunt cele realizate în ultima perioadă. Voi continua să pictez la noile tablouri, voi încerca și ceva grafică și mă voi bucura de vacanță.”
L-am redat pe Eric vacarmului din holul colegiului. Într-o clipă a dispărut artistul matur cu discursuri serioase, lăsând loc copilului care se bucura de apropierea vacanței. (Liviu MAFTEI)
Lasă un răspuns