Nicoleta BICHESCU
Blestem balcanic, reacție inertă la perioada comunistă sau la impostura post-revoluționară, lipsa de implicare a românului a degenerat într-o metastază generalizată. Ne este mai la îndemînă să cîrcotim pe la colțuri, să ne arătăm nemulțumirile între cei dispuși să ne asculte, dar care sîntem siguri că nu vor duce mai departe mesajul nostru și ne este teamă să ne exprimăm opiniile, chiar și cînd acest lucru presupune un vot secret. Lucrurile devin de o gravitate greu de cîntărit, cînd boala macină și segmente care ar trebui să ajute la însănătoșirea societății, nu la agonia ei. La sfîrșitul săptămînii trecute, cei aproape 1.000 de medici din județ au fost așteptați la urne, pentru a desemna conducerea forului lor profesional: Colegiul Medicilor. Un organism care, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, nu are doar rolul de a judeca posibile culpe medicale și de a reprezenta diplomatic medicii, ci are un atribut executiv cît se poate de concret: acordarea dreptului de liberă practică a medicilor, la un interval de cinci ani.
Deși momentul a fost unul deosebit de important, medicii băcăuani au preferat să stea acasă. Doar o treime dintre ei și-au exprimat opțiunea. Fără prezența lor la urne, alegerile au eșuat și un al doilea tur de scrutin va avea loc peste două săptămîni, atunci cînd rezultatul va fi validat indiferent de numărul celor care vor vota. În timp ce colegii din alte județe i-au desemnat încă de sîmbătă pe cei care să îi reprezinte, care să le cîntărească potențialele greșeli și care să se pronunțe asupra competenței lor profesionale, medicii băcăuani au preferat tăcerea, ascunsă în spatele unui absenteism greu de explicat.
O parte dintre cei care se ocupă de sănătatea noastră s-au plîns, unii fățiș, că fostul colegiu al medicilor nu i-a reprezentat, că nu a existat transparență și comunicare, că există chiar unele suspiciuni privind modul de cheltuire a banilor strînși din cotizațiile lor lunare. Există voci care acreditează ideea că lipsa medicilor de la urne, în cele două zile de alegeri, ar fi reprezentat un protest, propria lor modalitate de a-și exprima nemulțumirea față de ceea ce s-a întîmplat pînă acum. O modalitate păguboasă, pentru că lucrurile oricum se vor tranșa peste două sptămîni, iar atunci vor decide doar cei care se vor prezenta. E greu de înțeles cum un intelectual, un om care ar trebui să aibă un cuvînt de spus, alege să protesteze tăcut și ineficient, în loc să schimbe ceva, mai ales atunci cînd are posibilitatea.
Dacă la mijloc ar fi fost vorba despre oameni neinstruiți, poate s-ar mai fi găsit o justificare. Dar cînd în scenă sînt actori cu ani de studii în spate, cu nopți nedormite prin sălile de lectură, care pot schimba, printr-o mișcare de bisturiu, soarta unui om, neimplicarea și dezinteresul nu au nici o logică. Mi-e greu să înțeleg cum unui medic nu-i pasă cine îi va semna acreditarea lui de a practica meseria, cine îi va cîntări prestația profesională, limita dintre vinovăție și destin. Și mi-e la fel de greu să pricep cum poți să-i lași pe alții să aleagă în locul tău, cînd ai dreptul și puterea votului în mînă. E drept, e mai simplu așa, pentru a continua apoi să mîrîi pe la colțuri dacă ceva nu-ți convine și să te lauzi că, de fapt, tu nici măcar nu ai votat.
O mînă de oameni, 1.000 de medici, o castă respectată și în fața căreia ne aplecăm, mici Dumnezei care alungă suferința și îmblînzesc boala, s-a demonstrat, la Bacău, la fel de lipsită de personalitate ca societatea în care trăim. Dacă ei nu gîndesc altfel, ce să mai zicem, noi, muritorii?
Lasă un răspuns