Ștefan RADU
Sîmbătă seara, după ce primul act al referendumului din acest week-end s-a consumat, TVR 2 a organizat o dezbatere a rezultatelor parțiale la care au participat, prin intermediul studiourilor teritoriale, analiști, sociologi, parlamentari, formatori de opinie. Absenteismul care a marcat ziua întîi a referendumului a fost explicată în fel și chip. Însă majoritatea comentatorilor au fost de acord că este și un semnal de alarmă transmis politicienilor, un gest sancționatoriu la adresa unei clase politice ce se distinge doar prin aroganță și corupție. Singurii care au ignorat acest aspect au fost parlamentarii ce au defilat prin fața camerelor de luat vederi. La Iași, de exemplu, domnii Dorneanu (președintele Camerei Deputaților) și Solcanu – lideri importanți ai PSD – au pus situația de la secțiile de votare pe seama vremii nefavorabile, a muncilor agricole, a mentalității românilor de a lăsa pe ultima zi rezolvarea problemelor. Și asta cu toate că analiștii care comentaseră rezultatul parțial vorbiseră și despre prăpastia dintre EI – clasa politică – și NOI – cei care, din cînd în cînd, sîntem chemați la vot pentru a le aproba LOR statutul de privilegiați. Domnii Dorneanu și Solcanu vedeau alte motive. Nici în al doisprezecelea ceas, liderii partidelor nu au avut puterea să-și asume eșecurile. Mă gîndeam că dacă ei ar fi recunoscut că electoratul – prin refuzul de a vota – dorește să sancționeze incompetența, demagogia, arivismul celor care s-au trezit în funcții publice fără a avea vreun merit semnificativ, atunci mulți dintre cei care, sîmbătă, au evitat secțiile de votare și-ar fi reevaluat atitudinea. Însă aroganța și tendința de transferare a vinei către țăranul preocupat să mai salveze ceva din recolta decimată de secetă, către propaganda formațiunilor naționaliste, către dușmanii nevăzuți ai nației sînt erori ce se adaugă șirului de idioțenii promovate de aleșii patriei.
Dincolo de aspectele mai mult sau mai puțin negative ale absenteismului de sîmbătă (rezultatele finale, oficiale, de-abia astăzi vor fi cunoscute și, poate, alta va fi perspectiva), un mesaj important este transmis către clasa politică: societatea civilă – structurată sau în stare latentă – începe să aibă propria viziune asupra modului în care este administrată România. Nu mai asistăm la reacții gregare, cînd oamenii aleg după cum le spun unii sau alții. În scrutinele precedente, votul a fost, cu preponderență, negativ: îl votez pe X pentru ca să piardă Y. Iată că de astă-dată cei care au spus DA au argumente serioase, iar cei care au spus NU știu de ce au procedat așa. Pînă și absenții au o explicație: nu este vorba de neimplicare, ci de un gest asumat conștient (pentru majoritatea dintre ei). În contextul în care 2004 va fi marcat de alegerile locale și parlamentare, semnalul transmis de societatea civilă va produce – sper – mutații semnificative în strategiile partidelor care s-au obișnuit pînă acum să aibă de-a face doar cu o masă de manevră ușor de păcălit cu promisiuni aberante. Românii – indiferent de cum au votat în acest week-end – vor fi admiși în Uniunea Europeană pentru că nu noi intrăm, ci occidentalii ne solicită. Singurii care riscă să rămînă pe dinafară sînt politicienii care s-ar putea să se trezească fără electorat…
Lasă un răspuns