Argumentul ca viata este creata de Dumnezeu, iar nu doar o inflorescenta intimplatoare a unor conditii fizico-chimice favorabile, pe o oarecare planeta: creierul omului. Pentru a trai, i-ar fi de ajuns omului un creier cit al maimutei sau al leului, care traiesc bine-mersi, sau cit al amibei (daca are). Dar omul are un creier din care foloseste doar un anumit procent – se vorbeste de circa 12% (si consuma 20% din energia utilizata de un om). Dar restul de 88% – ce e cu aceasta enorma diferenta? Daca s-ar respecta legile naturii, creierul ar trebui sa aiba o marime bine echilibrata in raport cu necesitatile stricte ale vietuirii. E limpede ca aceasta enorma diferenta de vreo 88% procente, inseamna un imens potential (psihic, intelectual etc.) nefolosit. Si atunci, insemna ca a fost cineva (Dumnezeu) care ne-a creat in felul acesta, pentru ca natura nu ar fi facut o asemenea risipa. Natura nu risipeste niciodata nimic. Se poate face o supozitie asupra unui „scenariu”. Creatorul e un soi de chimist si fizician, cu un scop destul de precis: sa creeze ceva de o inalta spiritualitate – aici prin spiritualitate intelegind „energia” unei „fiinte” capabile sa se asimileze cosmosului, sa fie atotcuprinzatoare, atotpatrunzatoare de fapt. Si in aceasta lucrare, chimistul nostru (Creatorul) face diferite combinatii chimice, pina produce viata, leaga intre ele celulele, face acizii dezoxiribonucleici si asa mai departe, creeaza fapturile larvare, viermii, apoi ajunge la mamifere, la fapturile cu creier si, in fine, descoperind un secret, produce omul, oferindu-i un creier enorm. Iar invatamintele pe care le va trage, il vor ajuta sa faca apoi o alta faptura, cu mult superioara omului si apoi alta, pina cind va ajunge sa-si realizeze planul initial. Bineinteles, omului ii mai ramin de vietuit cine stie cite, poate, milioane de ani, pina cind intreg potentialul lui se va desavirsi. Poate ca se va intimpla cu el asa cum s-a intimplat cu dinozaurii. Au fost mii de soiuri, prin care s-a cautat o portita de emancipare a lor, dar ea nu a aparut si cind intreg potentialul lor de evolutie s-a consumat, ei s-au stins. Omul are un potential de evolutie cu mult mai ridicat, iar problema lui astazi este sa paraseasca drumul eronat pe care purcede si care probabil e creatia tehnologica, prin care unii oameni produc masini, iar altii le utilizeaza. A utiliza masinile, inseamna a reduce si mai mult din potentialul utilizat al creierului. Cind, cred eu, ar trebui procedat exact invers. Sa depui toate eforturile pentru a activa partea „letargica” din creier si a aduce la viata acel 88% nefolosit. Pentru a deveni, daca nu fiinta aceea profund spirituala dorita de Demiurg in planul sau initial, macar una apropiata ei. Cum s-ar schimba viata tuturor daca s-ar intimpla asa! In orice caz, oamenii ar intra intr-o comunicare ce i-ar face o sigura fiinta. Si poate ca asta a dorit Dumnezeu, si poate ca asta inseamna Biserica, adica soborul oamenilor de aceeasi credinta.
Dan PERSA
Lasă un răspuns