Mihai BUZNEA
Tagma șarlatanilor proliferează mai mult ca oricînd. E drept, la noi au existat dintotdeauna, asta și pentru că românul a fost și este interesat de chilipiruri. Nu contează de unde vin, pe ce căi, important e să iasă ceva, acolo, un ciubuc.
Întreprinzătorii în materie sînt oameni cu idei, dar fără pic de moralitate, nu oricine poate să inventeze capcana ori să se preteze la așa ceva. În general, oameni care produc impresie prin ținută vestimentară și vocabular sobru. Inspiră încredere. Le lipsește, totuși, ceva: respectul față de victimă. O femeie în vîrstă, vecină de cartier, mi se plîngea zilele trecute că a fost șpănuită de un astfel de șarlatan: 150.000 de lei i-a luat! Sumă insignifiantă pentru un altul, dar o avere pentru ea, cu o pensie ce abia-abia îi acoperă costul pîinii zilnice pe o lună și pomelnicile date, duminica, la altar pentru cei repauzați. Individul, spune bătrînica printre suspine, a țepuit-o oferindu-i, la preț de chilipir, șase sticle de ulei „garantat sută la sută”, 25.000 de lei butelca stas. Acasă, cînd să toarne în tigaie, a constatat că uleiul „anticolesterol” era, de fapt, apă chioară. Așadar, cel puțin în privința asta nu mințise șarlatanul: apa nu îngroașă sîngele; dar nici bucatele nu-s unse! Pe cîți i-o fi dus cu preșul nu am de unde a ști, dar, oricum, mașina îi era încărcată full cu navete de sticle preparate, probabil, după rețeta de mai sus: cinci milimetri de ulei, restul apă. Profit record, de 2.000 la sută. Așa se fac banii! Doar șmecherii trăiesc de pe urma naivilor!
Întîmplarea, strict autentică, seamănă cu una mai veche, cea a borcanelor de ness umplute cu…nisip. V-o amintiți, desigur.
Șarlatanii mișună peste tot, aparent inofensivi și de cea mai bună intenție, zic ei. Chilipirurile, și ele, bat toate recordurile. Oferta – diversă și tentantă: șosete de bumbac sută la sută poliester; ceasuri „de firmă” cu mecanisme de tinichea; covoare plușate care se transformă în scame la cea dintîi curățare cu aspiratorul; truse de cuțite din inox tablă curată; și cîte altele! Locurile tranzacțiilor – cam peste tot: în piață, pe stradă sau direct la ușa apartamentului. Negustori „cinstiți”: mai lasă ei, mai cedezi tu… Abia cînd să te bucuri de „afacere” constați că, de fapt, ai fost păcălit. Dacă ești înzestrat cu simțul umorului, faci haz de necaz și bagi la devlă: altădată nu mai fac; îi mai trimiți „pe ăia” la origini și închizi capitolul. Dacă, însă, ești calic și nu ai nici după ce bea apă, „învîrteala” te-a dat pur și simplu peste cap.
Victimele cele mai frecvente? Copiii, bătrînii, săracii. Adică exact cei care, în naivitatea, credulitatea și cinstea lor, îi consideră și pe ceilalți la fel. Profită, s-a văzut, escrocii. Așa a fost de cînd e lumea-lume!
Lasă un răspuns