Mihai BUZNEA
Noii lideri ai conducerii comuniste de la Beijing și-au intrat în roluri, la sfîrșitul săptămînii trecute, odată cu preluarea fotoliilor celor mai înalte din ierarhia politico-administrativă a statului chinez. Este, de fapt, un fel de rocadă între giganți, fostul „secund” făcînd un pas în față, în timp ce predecesorul său s-a deplasat puțin lateral. Presa de pe la noi s-a limitat în a consemna, pur și simplu, evenimentul, fără să-l comenteze prea mult. De ce? Poate pentru că lucrurile sînt suficient de clare pentru ceea ce va să urmeze: continuarea „liniei” spre economia de piață, cu particularitățile specifice chineze. Un fapt a reținut, totuși, atenția încă înainte de a se opera mișcările la vîrf: intenția declarată a unor schimbări structurale, în sensul reducerii numărului de ministere. În loc de 29, vor fi doar 21. Procentual, aceasta ar însemna o diminuare cam de 25 la sută, dintr-o lovitură. Motivația unei asemenea măsuri: simplificarea aparatului birocratic și creșterea performanțelor actului de organizare, coordonare și conducere, paralel cu degrevarea bugetului de sume consistente pentru plata aparatului ministerial. La un colos demografic cum este China, cu peste un miliard de locuitori și un teritoriu uriaș, de circa 9,6 milioane de kilometri pătrați, dimensiunile respectivei restructurări ni se par de-a dreptul incredibile. Că noul sistem va funcționa, nu cred că există cineva care să pună la îndoială acest lucru.
De ce, totuși, ne-am oprit la acest detaliu cînd în lume se produc, astăzi, evenimente cu mult mai importante pentru soarta nu prea îndepărtată a unei bune părți a omenirii? Simplu! Pentru că faptul cu pricina conține anumite similitudini cu cel de la noi. O țară de nici 22 de milioane de locuitori și cu o suprafață de numai 237.000 de kilometri pătrați, este condusă de un guvern în componența căruia intră 27 de ministere cu tot atîția miniștri și o armată de secretari de stat, ce „bate” spre aproape 200. Mai multe cu cinci decît în precedentul legislativ. Despre o necesară remaniere se vehiculează diverse idei încă din primul an al actualei guvernări, recunoscîndu-se că, totuși, s-a cam exagerat în această privință. S-au avansat și diverse variante de unificări, desființări, adaptări, comprimări, transformări și optimizări, dar de la o vreme nu prea se mai vorbește despre acest lucru. Problemă dificilă, cu rezolvări delicate (cine să plece, cine să rămînă, toți sînt oamenii noștri), nu avem voie să ne pripim, s-ar putea pretexta. Să ne mai gîndim. Între timp au venit în față alte preocupări: participarea la posibilul război din Irak, pachetul de legi anticorupție, decapitarea unor baroni locali. Au fost, e drept, cîteva ajustări: vreo 10-12 secretari de stat și-au pierdut mălaiul. Începutul s-a făcut, deci lucrurile se mișcă. Cu ce viteză, rămîne de văzut. Pînă la alegerile viitoare mai e timp destul. De ce să ne facem griji? Doar n-o să provocăm, conștient, haosul! Poate veniți cu propuneri care să netezească trecerea și alinierea. Cel puțin la acest capitol să le fim egali chinezilor: al ministerelor. Cîți defilează sub căciula lor, e altă poveste! Doar nici ei nu pot fi ca noi, și cu atît mai puțin noi ca ei, la demografie. Doar un bici bine mînuit e de-ajuns la o pereche de bidivii, cît și la o herghelie. Mai e nevoie de vreun argument în plus?
Lasă un răspuns