Mihai BUZNEA
Lumea nu este altceva decît un amplu spectacol ce nu se sfîrșește niciodată. Actorii sîntem noi, cu replici mai bune sau mai proaste, scena e mapamondul, iar regizorii – puternicii prezentului, fie că poartă măști de carnaval sau echipament de luptă.
Astăzi, în distribuția acestei megaproducții americane se află cei doi zei adulați și contestați, deopotrivă: al artelor și al războiului. De o parte a scenei evoluează actori și actrițe într-un decor al fabulosului și extravaganței. De cealaltă parte, soldați superînarmați, cavaleri ai Apocalipsului. Și unii, și ceilalți slujesc umanitatea. Fiecare, cu armele lui: cuvîntul sau tunul. Televiziunile sînt cele care ni-i aduc în case. Instalat comod în fotoliu și cu ceașca de cafea aburindă în față, participi la binefacerile civilizației informatice.
De cîteva zile, capul de afiș al acestui show planetar e conflictul militar americano-irakian. Raiduri aviatice și bombardamente în direct, blindate care invadează deșertul, prizonieri de război, cadavre, clădiri mistuite de incendii, copii flămînzi, declarații belicoase, victorii afirmate de unii și contestate de alții, îndemnuri la renunțare sau la rezistență pe viață și pe moarte. Intrări și ieșiri la scenă deschisă, cu regizori de culise derutați de mișcarea următoare și super-producători la nivel de șefi de state. Aproape că te amuză, dacă reușești să faci abstracție de suferințele de dincolo de imaginile proiectate pe sticla ecranului.
Hai să mai schimbăm puțin decorul, îți spui, și acționezi butoanele telecomenzii. Un salt, într-o clipită, peste ocean, la cîteva mii de kilometri, tocmai pe coasta Pacificului. Și dintr-o dată pătrunzi într-o lume de basm. La Hollywood. Gala anuală a Premiilor Oscar. Toată lumea cea vestită a cinematografiei mondiale. Spectacolul trebuie să continue, nu-i așa? Întindeți covorul roșu pe treptele Kodak Theatre din Los Angeles. Gong inaugural al ediției cu numărul 75. America, Lumea, sînt cu ochii pe noi!
A fost, susțin toți comentatorii evenimentului, și o recunosc chiar organizatorii, o ediție mai sobră. „Sînt multe de spus, dar nu le voi spune în această seară”. VIP-uri, lux, toalete, limuzine super, extravaganțe, zeci de milioane de dolari cheltuiute pentru organizarea ceremoniilor, alte cîteva zeci de milioane destinate companiilor de publicitate, afaceri grase pentru industria turistică. Bucurii și decepții printre protagoniști. Iată cam ce ar fi de spus, „dar emoția îmi taie respirația”. Ciudat fenomen la o actriță de top, nominalizată și premiată cu mult-rîvnitul Oscar. A,da, actorii nu-și folosesc propriile cuvinte, și-ar ieși din roluri, rămîn pe replicile autorilor. Cam acestea ar fi vrut, probabil, să spună actrița cu pricina, dar între timp cortina coborîse. Curată șansă!
Au fost, desigur, și voci care au cerut ca ceremonia să fie amînată din pricina războiului din Irak. Decența ne obligă, au clamat acestea. Nu se poate așa ceva!, au sărit, ca arși, tradiționaliștii. Doar s-a mai întîmplat. Amintiți-vă de al doilea război mondial, de conflictele din Coreea și Vietnam sau de intervenția militară de-acum 12 ani, din Golf. De ce să renunțăm la grand spectacle?
Și spectacolul a avut loc, cu și fără voia pacifiștilor. „Oscarurile nu sînt un forum politic, dar o rugăciune pentru pace nu strică”. Și astfel, totul și-a regăsit moralitatea. Rugăciunea, probabil, s-a spus, dar se pare că Cel de Sus nu prea a putut-o auzi din cauza miilor de salve de tun, care nu salutau, vă dați seama, ceremoniile de la Hollywood, ci transformau în praf și pulbere ținte strategice dintr-un alt super-show, beneficiar al unui buget care, se zice, i-a lăsat cu gurile căscate pe protagoniștii scenei din Kodak Theatre: spre 80 de miliarde de dolari!
La ora cînd (dacă) citiți aceste rînduri, peste scena din Los Angeles a căzut cortina, actorii s-au retras la cabine pentru flori și șampanie. În compensație, scena irakiană e luminată al giorno, aici spectacolul continuă.
Simple coincidențe? În ambele scenarii, protagoniștii sînt americani, maeștri ai montărilor de spectacole la scară planetară. De, fiecare popor cu harul și talentele sale!
Lasă un răspuns