Sub administratia Epitropiei Sfintului Spiridon, statiunea urmeaza o traiectorie ascendenta pe calea dezvoltarii sale. Se lucreaza cu multa abnegatie la descoperirea si captarea de noi izvoare, iar in 1856, din insarcinarea Epitropiei, protomedicul dr.Ludwig Steege intocmeste, pe baza unor analiza partiale efectuate in 1852 de farmacistii Zotta si Abrahamfi ajutati fiind si de chimistii Schennel si Th.Stenner, un studiu complet al izvoarelor, pe care le compara cu apele unor vestite statiuni balneare ale Europei: Vichy, Marienbad, Karlsbad, Spa, Aix-la Chapelle, St.Marie, Kissingen, Krahnchen. Rezultatele la care ajunge dr. L. Steege privind calitatea apelor minerale sint confirmate in anul 1881, atunci cind apele izvoarelor nr.1, nr.3 (acesta din urma supranumit si „regele Slanicului”) si nr. 4, obtin medalia de argint la Expozitia Internationala de Balneologie de la Frankfurt pe Main, iar in 1883, la Expozitia din Viena, medalia de aur. Faima de care incepe sa se bucure statiunea, ii aduce tot mai multi vizitatori, iar oameni de vaza ai tarii renunta sa mai plece la cura in statiuni similare din strainatate, precum era Karlsbadul. In schimb, raportat la standardul conditiilor oferite de statiunile din afara, la dotarile strict necesare si confortului, Slanicul Moldovei lasa inca mult de dorit.
Cu toate ca hrisovul domnesc prevedea ca teritoriile aflate in proprietatea Eforiei spitalelor nu se pot instraina, in 1884 intra in vigoare o lege care prevedea ca se puteau vinde o parte din terenurile marginase la particulari, cu conditia ca acestia, in termen de trei ani de la data cumpararii, sa construiasca vile confortabile, dupa planurile aprobate de conducerea Eforiei. Ca urmare, proprietari din Bucuresti, Braila Galati, Iasi, incep sa construiasca si ei vile, iar statiunea isi mareste considerabil, capacitatea de cazare. Acest lucru demonstreaza – asa cum aratasem si in numarul trecut – ca strategiile de marketing constituiau inca din acele vremuri, elemente de baza ale politicii de dezvoltare a statiunii. In 1887 incepe un amplu proces de sistematizare al statiunii, vechea asezare fiind stramutata in partea de jos a localitatii. In locul ei apar, intre anii 1887-1912, constructii noi si impozante: hotelul Racovita (dupa numele domnitorului care a donat Eforiei spitalelor aceste locuri), cladire monumentala, care imbina in mod fericit stilul baroc al vremii, cu elemente de veche arhitectura romaneasca si care punea la dispozitie 100 de camere, instalatii de bai, sala de aer comprimat, sala de teatru, cabinet de lectura, precum si terenuri de tenis, criquet si fotbal proprii; hotelurile Zimbru, Pufu, Cerbu, Nemira, Dobru si Central. Tot acum se construieste dupa planurile arhitectului George Sterian si celebrul Casino (1890), care includea si si salile de teatru, concert si bal. Se mai construieste linga hotelul Racovita o sala de cura si Inhalatorul, dotat cu instalatii moderne de pulverizat, pentru care se aduc specialisti de la Munchen. Pentru constructii este folosita piatra din carierele de pe Valea Slanicului, iar ca mesteri sint angajati vestiti constructori-zidari italieni. Unul dintre acestia, Antonoi Magro, care a lucrat la Slanic din anul 1880 la ridicarea primelor cladiri din piatra si la captarea izvoarelor, s-a stabilit in statiune, unde mai exista si astazi doua familii cu numele Magru. Pe locul ocupat pina atunci de casutele primilor colonisti (sau rufetasi cum li se mai spuneau) si unde se aflau primele „feredeie”, se amenajeaza primul mare parc al statiunii, cu alei frumoase si largi, arbori ornamentali si diferiti arbusti adaptati la conditiile de clima de aici, iar in apropiere, se construieste si o sera care asigura ornamentul floral al statiunii. Paralel cu aceste amenajari, se intreprind si alte lucrari importante la nivelul localitatii: regularizarea albiei piriului Slanic si indiguirea lui; construirea de poduri si podete, creindu-se, astfel, posibilitatea de plimbari prin padure si la Cascada; se capteaza izvoarele, se introduc cele mai moderne instalatii de bai, inhalatii si pulverizatii sub indrumarea specialistilor straini; se construieste uzina electrica si o fintina cu apa de baut. (Va urma)
Lasă un răspuns