File inedite din istoricul statiunii Slanic Moldova

Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, care a distrus aproape in intregime statiunea, urmeaza anii infloritori ai reconstructiei asezamintului Bailor Slanic. Monografia Slanicului, scrisa intre 1930-1934 de Cleopatra Tautu, relevanta pentru istoricul statiunii, vine sa confirme o perioada de remarcabile realizari: „Cine te-a vizitat, nu te mai poate uita, caci in mijlocul darurilor tale neintrecute si a frumusetilor tale incintatoare, sufletul lui a vibrat adinc. In Slanic, ochiul se desfata, mintea se recreaza, sufletul intreg vibreaza de emotii puternice. Intreaga fiinta, sub influenta ta binefacatoare, se invioreaza, omul bolnav se vindeca sau macar isi alina suferintele, cel obosit se odihneste, cel mihnit afla in tine mingiiere, iar cel vesel, gaseste la tine, mediul prielnic lui! Fii dar in veci, binecuvintat, fermecator colt de rai pamintesc!” scria profesoara Cleopatra Tautu din Bacau, la 30 iulie 1934. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o divizie a armatei germane aflata in retragere si-a stabilit cartierul general in Slanic Moldova. In urma unor cercetari efectuate in zona de specialistii germani, acestia au ajuns la concluzia ca localitatea, are cel mai curat aer din Europa.
Odata cu nationalizarea statiunilor balneoclimaterice (1948), Slanic Moldova intra intr-un amplu proces de modernizare, care va da roadele mult asteptate, dupa ani de eforturi colective. Se construiesc edificii noi, se fac reparatii capitale si reamenajari la bazele de tratament si la vilele existente pentru a le spori gradul de confort si se introduc apa curenta si incalzirea centrala. Statiunea este racordata la sistemul energetic national, se instaleaza lumina fluorescenta si becuri cu vapori de mercur, iar in 1964 se monteaza releul de televiziune. In centrul statiunii, se construieste un mare complex comercial, care include si ateliere mestesugaresti. Noul sanatoriu medical balnear este dotat cu instalatii si aparatura moderna si ia fiinta o policlinica medicala balneara, care beneficiaza si de un punct de primire pentru urgente. Se intreprind lucrari de reabilitare a zonei izvoarelor minerale, se foreaza si se capteaza noi surse de ape minerale, paralel cu amenajarea primei mofete a statiunii, in 1976. Aceasta era o cabina de tratament cu emanatii naturale de gaze, in cea mai mare parte bioxid de carbon, asociat cu azot si hidrogen, ale carei rezultate au dus la extinderea acestei terapii prin construirea de noi si spatioase cabine, pentru un numar cit mai mare de pacienti cu afectiuni cardiovasculare asociate. In grota salinei de la Tirgu Ocna, se pun, in anul 1972, bazele „Sanatoriului Salina-Tirgu Ocna” pentru tratarea afectiunilor respiratorii, unitate condusa in primii ani de Intreprinderea balneoclimaterica Slanic Moldova. Pe linga Casa de Cultura, cu sala de biblioteca si club, iau fiinta Galeria de arta si Teatrul Popular de Comedie, care va repurta de-a lungul anilor, cu echipa sa de amatori, rasunatoare succese la nivel judetean, regional si national. In interiorul Cazinoului, se redeschide cinematograful cu splendida sala cu balcoane, destinata si spectacolelor, cu o capacitate de 350 de locuri; se amenajeaza terenuri de sport, o popicarie si se infrumuseteaza parcul statiunii, unde revine fanfara militara care va sustine programe muzicale, pe toata durata sezoanelor estivale. Printre constructiile ridicate in anii socialismului s-au numarat Hotelul Perla, Hotelul Flora, Casa de odihna si tratament Dobru, Complexul sanatorial UGSR (actualul Hotel Venus) si Pensiunea Nemira. (Va urma).