Presedintele si premierul caruia ii zburase glontul remanierii pe la ureche se intrec in declaratii: va fi bine!
Pentru al treilea sezon consecutiv, autoritatile vad o luminita care se apropie cu viteza, semn ca nu e luminita de la capatul tunelului ci farul locomotivei.
Dar, sa zicem ca iesim din criza. E posibil, nu zic nu. Insa ce facem cu recesiunea? Ca a fost usor sa tai cheltuielile statului micsorind salariile. Asta o poate face orice contabil ajuns pe post de manager si e panaceul oricarui român ajuns patron peste noapte: dai oamenii afara, le scazi salariile celor care ramin si-i pui sa munceasca dublu sau triplu pentru ca tu sa-ti poti intretine si nevasta si amanta si fata la facultate.
Dar, aceste masuri care au determinat o scadere considerabila a consumului pot relansa economia, atita cita mai este in tara? Pentru ca am mai trecut prin asa ceva. Acum 15 ani economia era in colaps. Salariile fusesera reduse cu ajutorul inflatiei, impozitele fusesera crescute si nimic nu mai mergea. Iar atunci Statul inca mai detinea pirghii economice importante; ar fi putut, teoretic, sa ia masurile necesare relansarii economice.
Astazi, Statul nu mai detine aproape nimic din economie. Practic, nu poate resuscita in mod direct economia, insa poate ajuta prin masuri indirecte o relansare economica. Poate umbla la impozite, poate umbla la salarii, pensii, comenzi de stat, etc. Insa nu o face si asteapta ca economia sa-si revina de una singura. Adica exact ceea ce nu s-a intimplat in economii mai puternice decit ale noastre, unde a fost nevoie de interventia Statului – SUA, Germania, Franta – se spera ca se va petrece la noi!
Lasă un răspuns