Fraudarea bacalaureatului de anul acesta, mult mai ampla ca de cind lumea, a produs un val de isterie mediatica. Se fac dezvaluiri, analize, propuneri, toata lumea îsi da cu parerea despre felul în care se poate preîntimpina furtul, mai ales la teze. Ba chiar si DNA-ul s-a implicat în cercetarea unui caz de „mita” de la Sighetul Marmatiei, desi nu vad cum ar putea face dosar penal pentru copiat, dupa ce nu a instrumentat mii de dosare cu adevarat penale de-a lungul eroicei sale existente. Oficial, doar 247 de elevi au fost eliminati din cauza ca au fost prinsi copiind, fata de 117 anul trecut. E de bine, e de rau? Cum interpretam? A crescut exigenta profesorilor supraveghetori, sau a crescut numarul hotilor?
Infractiunea se judeca dupa regulamentul bacalaureatului, care prevede sanctiuni pentru elevi, dar si pentru profesori, sau a descoperit DNA-ul un articol din „Codul penal” referitor la copiat? Un ziar titreaza: „Profesori si liceeni se prezinta în fata DNA”. Lasa ca absolventii nu mai sint liceeni, dar sa crezi ca ai dat o informatie senzationala cind de fapt vorbesti despre o mare absurditate: examen penal! Aflu ca elevii din Sighetul Marmatiei au dat cite zece milioane de caciula pentru a obtine diploma, ceea ce face la o comisie de o suta de elevi, un miliard! Prostia nu sta în faptul ca nu stiu materia, ci în faptul ca dau atitia bani pentru o bucata de hirtie care nu le va folosi la nimic! Aici se vede cel mai bine ca prostia se plateste. Nici elevii, nici profesorii, nici procurorii, ca sa nu mai vorbesc de toata liota de comentatori, nu înteleg de fapt ce se fura? Cind un elev copie de pe fituica, fura. Dar cind copie din cap? Sau din ce aude în casca? Sau de la colegul de alaturi? Ce este un furt intelectual?
Vorbeam saptaminile trecute despre tehnica citatului si aratam ca a cita nu este un furt. Nici a folosi informatii de baza, cum se întimpla în tratatele de medicina, nu este furt, ca nu poti sa descrii „original” un organ, un aparat, sau un proces fiziologic. O lucrare de medicina poate sa fie foarte valoroasa doar prin citeva pagini, sau chiar citeva rinduri, care propun o noua tehnica medicala, sau o noua schema de tratament. Condamnarile vehemente de „plagiat” cu care comentatori ignoranti au insultat medici onorabili sint un exemplu de cum nu se întelege sensul „furtului intelectual”. Un matematician, sau un chimist, nu inventeaza tabla înmultirii, ori formula apei.
Furtul intelectual nu sta în copy-paste, ci în furtul de idei. Lui Paulescu i s-a furat ideea insulinei, lui Odobleja i s-a furat ideea ciberneticii; astea-s furturi mari. Sint politicieni care traiesc din furt. Îmi amintesc de un fost deputat care era foarte atent cind se discuta o problema, contesta foarte tare ideea care i se parea mai buna, apoi sarea în sus cu un aer victorios si spunea ca are el rezolvarea: solutia pe care o contestase cu zece minute mai devreme! Un exemplu de furt intelectual, deci de idei, l-am dat saptamina trecuta cind am vorbit despre domnul Marin Aiftinca. Nu mai revin. Copiatul este o gainarie care trebuie condamnata, indiscutabil, dar aceasta nu-l afecteaza decit pe hot, care pierde banii pentru a capata o diploma inutila.
Ministerul, în infinita sa întelepciune, desi frauda în discutie este la examenul scris, propune pentru la anul renuntarea la…examenul oral! Pai bine, dar totul este pe dos: abia examenul oral ar fi total transparent! Ginditi-va cum ar arata un examen la care în sala ar fi toti colegii, parintii, profesorii, rudele, iar candidatul ar expune un sfert de ora subiectele de pe bilet. Comisia nu ar mai putea da nota zece unei loaze care nu deschide gura, iar elevii eminenti ar prezenta adevarate spectacole de inteligenta, eruditie, chiar dictie. Examenul de bacalaureat trebuie sa fie o sarbatoare, nu o balacareala penibila a profesorilor si a elevilor, a scolii în general.
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns