2003: Mihail Saakashvili se afla in centrul unei „revolutii a rozelor”. In urma alegerilor din Georgia, el s-a declarat cistigator, si, cu un puternic sprijin occidental, a reusit sa-l inlocuiasca de la conducere pe Eduard Sevardnadze. Ca o paranteza, sa amintim ca astfel de „revolutii” sprijinite logistic si material de Occident au mai avut loc si in Iugoslavia (pentru inlocuirea lui Slobodan Milosevici cu Vojislav Kostunica) sau in Ucraina, pentru ca in locul lui Viktor Ianukovici sa devina presedinte Viktor Iuscenko.
Presa internationala a relatat ca activistii miscarilor care au initiat „revolutiile” – Otpor, in Serbia, Pora in Ucraina sau Kmara in Georgia – au fost antrenati in tactici de rezistenta non-violenta de consultanti profesionali sprijiniti de guverne si agentii non-guvernamentale occidentale – Departamentul de Stat al SUA sau US AID, intre altele.
La momentul respectiv SUA avea tot interesul sa dea de lucru Rusiei. Cu cel putin trei schimbari majore de politica in zona sa de interes (din care doua la granita), a patra fiind stinsa in fata in Belarus (miscarea Zubr), Rusia era nevoita sa se concentreze pe probleme „domestice”, lasind SUA libere sa invadeze Irakul si Afganistanul.
Azi, in 2008, trupele rusesti profita de ofensiva Georgiana asupra provinciei separatiste Osetia de Sud si se pregatesc sa rezolve o problema care dureaza de cinci ani. SUA, mai mult ca sigur, nu vor interveni decit cel mult declarativ. Pentru ca e an electoral si Bush nu mai candideaza. Iar Georgia? Vom vedea.
Lasă un răspuns