HANDBAL MASCULIN – LIGA NATIONALA: Nici nu incepuse bine vintul sa bata, intr-o foarte frumoasa zi de iarna, ieri, cind handbalistii de la Stiinta Municipal Dedeman Bacau s-au trezit din somn, fix la ora 8 fix si in cantonamentul de la Piatra Neamt, acolo unde au intrat, de luni, in pregatirea montana a inceputului de an.
Programul
Micul dejun se ia la ora 8:30. La ora 10 incepe primul antrenament, dupa o mica excursie pe roti de la Centrul VIP pina la sala de sport din Piatra Neamt. Antrenorii Gabriel Armanu si Stelian Bursuc dau startul: „O luati incetisor la deal, in alergare usoara. Ne vedem cind ajungem la locul stabilit!”. Urmeaza, dupa antrenamentul matinal, prinzul de la ora 12 si odihna obligatorie. De la ora 16 si pina la 17:30 este prevazut antrenamentul in sala cu mingea, apoi lucru aerob si anaerob specfic jocului de handbal. Inevitabil, sedinta de pregatire continua cu exercitiile din sala de forta si cu intrarea in bazin. Cina este programata la 19:30, iar de la 22:30 se da stingerea. Cine calca pe bec nu este iertat.
A doua zi de cantonament
Marti, 13 ianuarie 2009, a fost cea de a doua zi in care 15 dintre jucatorii din lotul Stiintei s-au pus pe treaba in cantonamentul de la Piatra Neamt. Cinci dintre ei nu fac pregatirea montana cu echipa intrucit sint convocati la loturile nationale de seniori, tineret si juniori. „Sint dispusi la efort si sint constienti ca este pentru ei si pentru binele echipei. Ma bucura acest lucru. Cind iti folosesti potentialul la maximum inseamna ca esti profeniost. S-au acomodat rapid cu noile conditi de lucru si raspund pe masura asteptarilor noastre la cerinte. Au trecut sarbatorile si au inteles ca s-a terminat si vacanta”, spune Gabriel Armanu.
Chike: „Ihaaa!”. Shota: „Lupta, Stiinta!”
Prima parte a programului de lucru in aer liber continua, dupa alergarea in amonte la locul de antrenament, cu sarituri inainte si cu schimbare de directie. Ambele picioare sint solicitate in mod egal. Salt de pe stingul si aterizare pe dreptul si invers. In plus, antrenorii cer ca salturile sa fie facute si cu un genunchi la piept, plus lovirea sezutului cu calciiul. Greu, tare greu. Nu lipsesc nici scrisnetele din dinti si nici expresiile scurte si neortodoxe aruncate in momentele de solicitare maxima. „Lasa injuratul! Munceste!”, se aud vorbele antrenorilor.
Romano – nigerianul Chike Osita Oniejekwe sare ca un caprior. N-are cum, sirul este condus de capitanul Ionut Rotaru, cel care da tonul la cintecul efortului. Chike e constient ca salturile sale sint cele mai lungi si incheie fiecare segment de traseu cu un „Ihaaa!” moldovenesc stigat din toti rarunchii. Putin mai la vale se antreneaza portarii, Apostu, decanul de virsta, Tamas si georgianul Shota Tevzadze, care nu se poate abtine sa strige: „Lupta, Stiinta!”
Pulsul ridicat, 160-180
Odata incheiata prima parte a antrenamentului de dimineata, handbalistii bacauani se indreapta catre panta calvarului, cea pe care vor fi nevoiti sa faca urcusuri rapide, in ritmul stabilit de antrenori. Reprize de cite 10, 15, 20 sau 30 de secunde ce cuprind sprinturi la deal. Armanu fluiera statrul si finalul fiecarei reprize de ascensiune in alergare. La coborire, fiecare dintre jucatori spune cit a avut pulsul in momentul in care a ajuns la capatul de sus al traseului: „28!”, spune unul. „30!”, zice altul. „Eu, 24”, se pronunta un al treilea. Este vorba depre pulsul masurat dupa un urcus de 10-15 secunde. „In momentul in care cumulam, sportivul ar trebui sa ajunga la 160-180 de batai de inima pe minut. Cine are sub 160 inseamna ca a fost lent. Cine depaseste 180 i-ar n-a facut treaba ca lumea. S-a suprasolicitat degeaba. Oricum, depinde si de organismul fiecaruia, dar intre cotele amintite ar trebui sa se incadreze”, explica antrenorul secund Stelian Bursuc.
Glume intre elevi si antrenori
n „Cit ai scos?”, il intreaba Armanu pe Rares Paunica. „28”, vine raspunsul. „Hai, ca n-ai numarat bine”. „Ba, am numarat foarte bine! La scoala n-am avut niciodata probleme la matematica si nici n-am lipsit de la ore”. „Asa-i, ai dreptate. La romana ai avut probleme”
n „Ai grija ce faci! Este si marti si este si 13. Stii ca am mai patit-o o data”, s-a adresat un handbalist unuia dintre colegii sai. „Tura asta stau mai departe de tine”, a venit raspunsul.
n Inaintea unui nou start contracronometru, la deal. O echipa de fotbal, juniori, chiar a lui „Ata” Vamanu (n.red., fost component al Sport Clubului Bacau de acum trei decenii), trecea in viteza pe creasta colinei. Handalist bacauan, „entuziasmat” ca mai avea de urcat iar vreo 30 de metri de panta in unghi de 45 de grade, „trimite” catre Armanu: „Lasa-i pe aia sa treaca, sa nu dam peste ei!”.
n Stelian Bursuc catre Armanu: „Mai lasa-i sa urce peste norma stabilita, sa vedem daca se prind!”. Chike isi face norma si se opreste. Vreo citiva continua alergarea si apoi se intorc, cu miinile ridicate a protest, catre antrenor: „Pai, e gata de mult!”
n „Stim si noi tertipuri de ale lor. Si noi am fost jucatori si am avut antrenori”, zice Armanu, dupa care ii anunta: „S-a incheiat antrenamentul. Toti, alergare usoara pina la hotel!”. „Domnu’ Armanu, cred ca din cauza frigului nu te mai poti concentra. Trebuie sa mergem la sala”, i-a replicat portarul Radu Tamas. „Ai dreptate. La sala!”, a confirmat Armanu. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns