Hirja, model de filantropie

– in prima zi a Postului Craciunului, PS Episcop Ioachim Bacauanul, insotit de preotii din zona Onestiului, s-au rugat la biserica din Hirja, si au oferit cadouri batrinilor ingrijiti in Centrul Rezidential de ingrijire a persoanelor virsnice, asezamint social filantropic ce apartine Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului

Miinile batrinei tremura usor, insa privirea si vocea ìi sunt sprintene si inteligente. “Am implinit 90 si…”, a ingaimat ea, parind a se incurca in itele timpului. “Si doi. Are 92 de ani, impliniti in vara”, a completat-o iute femeie din patul vecin. “Ii ascundeampe cei doi ca sa fiu mai tinara”, a glumit, privindu-ma cu duiosie. Rostindu-si virsta, Zinca Tihoc si-a intors capul catre icoanele de pe perete. Nu e de mirare ca relatia personala cu Dumnezeu a adus-o la Caminul de la Hirja. “Asta ne tine aici. Slujba de la biserica. Sau cel putin pe mine. Avem in fiecare zi slujba”, a marturisit ea. Singura pe lume, cu o viata rupta din filele unui veac incrincenat si dureros, batrina a acceptat sa smulga crimpeie din existenta, pentru ca noi, ce de azi, sa putem trage o singura concluzie: “oamenii sa se roage la Dumnezeu si sa munceasca, pentru a avea tot ce le trebuie”. Cuvintele femeii păreau că izvorăsc din ochii ei mari si negri, în care s-a ghemuit o copilarie topita in negura perioadei tulburi din preajma celui de-al doilea razboi mondial. A desirat tineretea ca pe firul de lina din caer, usor si delicat. “Era duminica, iar mama ne-a spus sa ne jucam putin si apoi sa ne odihnim, ca luni incepeam munca. Spre seara, m-am dus dupa vitele care trecusera apa. M-am descaltat sa trec dincolo, dupa ele. Deodata au aparut soldatii unguri care m-au amenintat. Trecusem granita. M-am oprit de frica sa nu traga. Apoi m-au luat asa, desculta, si m-au dus la Sfintu Gheorghe. M-au tinut o saptamina. Duminica m-au dus, duminica cealalta mi-au dat drumul. Tot descult am venit acasa. Insa pe ascuns, sa nu ma vada ungurii de prin sate, caci strigau dupa mine: “romanca puturoasa”. Cind m-au vazut, mama si sora au inceput sa plinga. Plingeau ele, plingeam si eu, caci era singure, iar fratii mei erau plecatI la armata. Dupa aceasta, au venit nemtii care ne-au dat foc la casa. Aveam locuinta la sosea. Au ars toate casele de la drumca sa treaca armata lor. Ne-am ascuns cu totii in padure. Cind ne-am intors, nu mai era decit scrum. Ne-a dat statul lemne de casa. Dar a trebuit sa le taiem noi, pentru ca primiseram niste copaci in padure. Am luat fierastraul si m-am dus cu sora-mea in padure. Altfel nu se putea. A fost greu. Au urmat comunisti. Pe atunci ma duceam tocmai la Panciu, sa muncesc la vie. Ca aici, la noi, la Hirja, nu aveam unde. De altfel, am fost peste tot pentru a cistiga o bucata de pìine: la Slanic, la Panciu, la Brasov”, a povestit batrina. Nici in viata personala nu i-a fost dat sa aiba prea multa sansa. “Am fost casatorita. Insa am divortat. Eu am dat divort. Insa el a platit. Deh! Boerul care da, acela plateste”, ne-a explicat ea. Acum, alaturi de alti oameni, suferinzi si singuri, isi petrece ultimii ani in Centrul Rezidential din satul natal. Pe vremea copilariei, aici era doar padure. Acum, sint batrinii, preotii, medicii si, impreuna cu ei, Hristos.
In prima zi a Postului Craciunului, batrina a avut parte de o vizita neasteptata. In camera a venit sa o viziteze episcopul Ioachim Bacauanul. Prezenta acestuia a provocat o emotie deosebita in rindul tuturor celor 49 de virstnici, care sint ingrijiti la Centrul Rezidential de la Hirja. Vazindu-l, a dat sa se ridice de pe pat. Episcopul i-a sarutat fruntea incretita, a binecuvintat-o si i-a oferit un dar. “Ce ma bucur ca ati venit! Imi vine sa pling de bucurie!, a exclamat ea. Ierarhul a luat-o de mina si a asezat-o din nou la locul ei. O alta batrina, pe un pat alaturat, a intins si ea, mina. O boala necrutatoare i-a macinat oasele, facind-o sa stea neputincioasa. De altfel, putini sint cei care se pot ridica si plimba prin curtea asezamintului de la Hirja. Bolile si suferintele acumulate in timp i-au marginit .“As veni aici, la dumneavoastra, in fiecare zi, sa va vizitez. Sinteti prezenti cu totii in rugaciunile mele. Insa il aveti pe parintele Ilarion, delegatul meu, care e permanent cu voi”, a incurajat PS Ioachim Bacauanul.
Vizita episcopului Ioachim la Centrul rezidential de la Hirja, insotit de aproape o suta de preoti din zona Onestiului nu a fost deloc intimplatoare. La inceputul perioadei de pregatire pentru marea sarbatoare a Nasterii Domnului, ierarhul si preotii s-au rugat in biserica de linga acest asezamint social-filantropic, in care sint ingrijiti 49 de batrini, la care se adauga altI 11, la domiciliu. Apoi, PS Sa i-a vizitat pe fiecare in parte, i-a binecuvintat si, alaturi de preoti, le-a oferit daruri, adaugate la acela al faptului ca toti acesti batrini beneficiaza de tratament si ingrijire medicala prin grija Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, in mod special a PS Episcop Ioachim. “Trebuie sa invatam permanent ca in masura faptelor bune se va regasi Hristos in existenta noastra. Iar la dreapta judecata, Mintuitorul ne va intreba de dimensiunea dragostei noastre fata de semenii nostri”, le-a spus PS Ioachim preotilor si credinciosilor de la Hirja. Iar aici, in creierul muntilor, ajutorarea aproapelui ia amploare. “Speram ca in citiva ani sa finalizam inca un corp de cladiri in care va functiona alt camin de batrini, ce va putea caza 80 de beneficiari”, a explicat preotul Ilarion Mita, parohul de la Hirja si directului Centrului Rezidential, cel care, avind binecuvintarea ierarhului, continua, cu demnitate si rabdare in fata provocarilor timpurilor acest model de ingrijire a batrinilor care este Centrul de la Hirja.