Hramul bisericii din mina Salina Târgu Ocna

Astăzi este Ziua Minerilor.

Ziua de 4 decembrie este Ziua minerilor. Pe 4 decembrie, minerii o sărbătoresc pe Sfânta Varvara, ocrotitoarea lor. De câțiva nai buni, după aproape 180 de ani, sărbătoarea Sfintei Varvara nu se mai prăznuiește și la Comănești, unde minele de cărbune au fost închise, ultimul lot de mineri fiind concediați în 2005. În schimb, la Târgu Ocna astăzi este hramul bisericii din mină, construită chiar în inima masivului de sare exploatat tot de sute de ani, acum de întreprinderea „Salina”.

Aici, la nivelul etajului IX și la 240 de metri adâncime a fost ctitorită în anul 1992 biserica ortodoxă cu hramul Sf. Varvara. Biserica a fost săpată în sare. În fața altarului se află catapeteasma cu 24 de icoane. Două iconostase, din dreapta și din stânga altarului sunt făcute tot din sare, dar și policandrul pentru iluminarea bisericii este făcut din sare, pe suport de metal. Biserica se află în mina Pilon, în care nu se mai exploatează sarea și în care a fost amenajat un sanatoriu. Sarea se exploatează, la Târgu Ocna, din toate timpurile, dar prima mărturie scrisă datează din 1380 – într-un un hrisov domnesc, din care rezultă plata unei cantități de 2.000 de oca de sare pentru construcția unui pod la Gârbovana, lângă Căiuți. Minele de sare de la Târgu Ocna au o istorie impresionantă, dar minerii din această zonă au deschis, din 1966, Mina Trotuș.

La Comănești, chiar la intrarea în sediul fostei Exploatări Miniere, era pusă, de aproape 20 ani, o icoană masivă din lemn a Sfintei Mucenițe, alături de un lămpaș mineresc – tot un simbol al luminii după care tânjesc permanent minerii. De ce este Sf. Varvara patroana spirituală a minerilor? Varvara (Barbara la unele popoare) s-a născut în vremea împăratului Maximian, într-o cetate din Răsăritul Imperiului Bizantin (Nicomedia, astăzi Izmit – Turcia). Tatăl ei, păgân grec, avea mare grijă de fiică din pricina marii frumuseți trupești a acesteia, astfel că o ținea ascunsă într-un turn înalt. Dar, a aflat că a îmbrățișat credința creștină și, pentru că nu a putut să o convingă să se lepede de Hristos, a ucis-o el însuși, în fața mai-marilor provinciei, în anul 306 după Hristos. Până la acest deznodământ, însă Varvara a fugit dinaintea tatălui său, printr-un munte care s-a desfăcut din porunca lui Dumnezeu înaintea ei și s-a ascuns într-o peșteră. De acolo o auzeau păstorii ridicând slavă lui Dumnezeu, dar numai până când a găsit-o tatăl său. Ea a fost considerată cea dintâi chemată dintru întuneric la lumina cea adevarată a credinței.

Petru DONE