• adăposturile de protecție civilă nu ne pot proteja în cazul unui eventual bombardament, cel puțin nu în felul în care arată ele acum • doar patru dintre cele 86 de adăposturi din Bacău au fost complet reamenajate • cele mai multe subsoluri de bloc, unde ar trebui să se înghesuie oamenii la nevoie, sînt pline de zarzavaturi, butoaie cu murături, sau sînt inundate de la conductele stricate • filtrele pentru instalațiile de ventilație din subsolurile blocurilor lipsesc sau sînt prea vechi
Cu ochii ațintiți în ecranele televizoarelor, sute de mii de români urmăresc zilele acestea, cu sufletul la gură, tot ceea ce se întîmplă în Irak. Bătrînii își amintesc de fiecare clipă petrecută în timpul celui de-al doilea război mondial, bărbații mai tineri își împărtășesc unul altuia, ca niște adevărați experți, cunoștințe în materie de armament și tehnică militară, iar mamele suspină cu durere de mila copiilor folosiți de Saddam Hussein drept scuturi umane în calea armatei americane. Liniștiți, în casele lor, românii se bucură, oarecum, că văd aceste lucruri doar la televizor. Nimeni nu se gîndește, măcar o clipă, că măcelul care se petrece acum în Irak ar putea ajunge și la noi. În urmă cu două-trei luni, probabil și irakienii gîndeau că războiul este prea departe.
În timp ce iau tot felul de măsuri de protecție și pază, autoritățile ne sfătuiesc, la unison, să nu intrăm în panică. În urmă cu două-trei luni, probabil și autoritățile irakiene sfătuiau tot la fel populația.
Istoria a demonstrat că războiul trebuie pregătit încă din vreme de pace. Tot istoria este cea care ne-a demonstrat că autoritățile locale își aduc aminte de acest lucru abia în situații de criză. Cam același lucru încearcă acum să facă și autoritățile băcăuane. Toată suflarea administrației publice locale s-a mobilizat în aceste zile pentru a întocmi planuri de informare a populației despre modul în care trebuie procedat în situații de criză. După ce ani la rîndul nimeni nu s-a arătat prea interesat de soarta lor, adăposturile de protecție civilă se numără, acum, printre obiectivele intrate în atenția autorităților. Se întocmesc în acest sens evidențe, rapoarte și situații cu numărul de persoane care ar putea fi adăpostite în aceste locații. La o simplă privire aruncată pe unul dintre aceste rapoarte, putem constata că, la această oră, aproximativ 38% din totalul populației urbane a județului Bacău ar putea fi cazată în aceste adăposturi.
În municipiul Bacău, de exemplu, există la această oră 86 de adăposturi de protecție civilă. Băcăuanii își pot da seama depre locul în care sînt amplasate după litera A înscrisă cu vopsea albă pe zidurile blocurilor. Puțini sînt, însă, cei care au avut, vreodată, ocazia să vadă cum arată, în realitate, un astfel de adăpost.
Din anul 2001, cele 86 adăposturi au intrat în grija administrației publice locale. Tot cam de atunci au început și investițiile pentru reamenajarea acestor adăposturi. Ca în orice casă, și un astfel de adăpost pentru vreme de război are nevoie de vopsea, de var, de un instalator care să mai meșterească pe la conducte, de un electrician care să întrețină instalațiile. Toate aceste lucrări necesită, însă, bani. Amenajarea completă a unui astfel de adăpost costă aproximativ 80 de milioane de lei. Bani cu care ar putea fi salvate, în caz de nevoie, cîteva sute de vieți. Pînă acum, doar patru dintre cele 86 de adăposturi din Bacău au fost complet reamenajate. În multe dintre celelate, locatarii din blocurile respective au găsit loc pentru murături, cartofi, conserve sau alte provizii. În altele, apa pătrunsă printre ziduri de la instalațiile sanitare defecte a început să mustească prin podea, iar cît este cald afară, țînțarii sînt stăpîni.
Cei care știu cel mai bine despre modul în care arată cu adevărat aceste adăposturi sînt administratorii de asociații și șefii de scară. Ei sînt oamenii care au semnat atunci cînd au luat în primire aceste adăposturi, ei poartă la brîu cheile de la uși și tot ei ar trebui să fie cei care să îi mobilizeze pe locatarii din bloc să întrețină aceste spații. Dacă nu să dea cu var și cu vopsea, sarcină ce cade în grija Serviciului de Protecție Civilă de pe raza fiecărei localități în parte, măcar să curețe din cînd în cînd păianjenii și să verifice dacă mai funcționează broaștele de la uși. Doar cîțiva dintre administratorii mai bătrîni și mai conștiincioși mai fac acest lucru. În rest, adăposturile în care ar trebui să ne găsim salvarea la nevoie sînt lăsate în voia sorții.
Cît ne pot proteja acum aceste adăposturi
Doar o mică parte dintre cele 86 de adăposturi pot într-adevăr proteja oameni în cazul unui eventual atac chimic. Practic, cel mai bine protejați din acest punct de vedere sînt locatarii care și-au montat ferestre cu geamuri termopan. Dacă mai sînt izolate cum trebuie ușile de la intrare, nici o briză de aer infestat cu cine știe ce substanță chimică nu mai poate pătrunde în locuință. În ceea ce privește adăposturile, pentru a face față cu bine unui asemenea atac, acestea ar trebui să fie dotate cu filtre pentru instalațiile de ventilație. Cum un astfel de filtru costă cîteva milioane de lei, iar termenul lui de valabilitate este de doar doi-trei ani, achiziționarea sau, acolo unde este cazul, înlocuirea acestora, este amînată mai de fiecare dată, din lipsă de fonduri. „În situații de pace, altele sînt prioritățile”, recunoaște maiorul Petrea Elisei, șeful Serviciului de Protecție Civilă din municipiul Bacău. El a precizat, însă, că există planuri precise care intră automat în vigoare în situații de criză. „O astfel de situație se instaurează cu cel puțin 30 de zile înainte de izbucnirea unui adevărat conflict militar. Sînt planuri bine stabilite, conform cărora fiecare știe foarte bine ce are de făcut. În maxim o lună pot fi construite adăposturi pentru toată populația localităților urbane”, ne mai asigură maiorul Petrea Elisei.
Minuni nu se pot face, însă, în 30 de zile. Fiecare administrator sau șef de scară care poartă la brîu cheia unui astfel de adăpost ar trebui, în aceste zile, să mai coboare din cînd în cînd pe la subsolul blocurilor și să vadă cam în ce stadiu se mai află casele băcăuanilor din vreme de război. Cît îi privește pe primari, nu ar fi rău dacă în aceste zile ar lua la verificat tot ceea ce au tăiat de pe listele de materiale solicitate pînă acum de șefii serviciilor de protecție civilă. După fiecare război, oameni care au avut norocul să rămînă în viață sînt cei care reconstruiesc ruinele rămase în urma bombardamentelor. Iar de supraviețuit, supraviețuiesc doar cei care au unde se adăposti de furia războiului.
Adăposturi de protecție vicilă în muncipiul Bacău
Străzile : Aviatori, bl. 14A, sc. A – dreapta și stînga; Neptun, bl.12,
sc. A – dreapta și stînga; Gării, nr.60, bl. C4, bl. 70, sc. A, sc. C;
Narciselor, bl. 9, sc. A; Narciselor, bl. 6, sc. A – dreapta și stînga;
Narciselor, bl.13, sc. A; Republicii, bl. 58, sc. A – stînga și drepta;
George Bacovia, nr. 45; Mărășești, bl. 159; Mărășești, nr. 80, bl. E 1-1; Mărășești, nr. 90, bl. E 1-2; Mărășești, bl. 94, bl. E 1-3; Republicii, bl. 46; Alecu Russo, bl. 51, sc. A, sc B; Milcov, bl. 136, sc. D, sc. E, bl. 63, sc. A, sc. B; Mioriței, bl. 38, bl. 40, bl. 21, sc. A, bl. 23, sc.B, bl. 84, sc. A; Pictor Aman, bl. 8, sc. C-D, bl. 94, sc. D; Garofiței, bl. 11, sc. A-B; Letea, bl. 2, sc. B, dreapta, stînga, sc. C, stînga; Bicaz, bl. 130, sc. A-dreapta, sc. A – stînga, sc. B – stînga și dreapta, bl. 146, sc. B – dreapta și stînga, sc. C – stînga, bl. 148, sc. A – stînga și dreapta, sc. B – dreapta și stînga, bl. 154, sc C – dreapta și stînga, sc. D – dreapta și stînga, bl. 166, sc A; Republicii, bl. 7, sc. A – dreapta și stînga, sc. B-dreapta și stînga; Proiectantului, bl. 4, sc. B-dreapta și stînga, sc. C-dreapta și stînga, bl. 6, sc. A-dreapta și stînga, sc. B- dreapta și stînga, bl. 8, sc. B-dreapta și stînga, sc. C-dreapta și stînga, Electricienilor, bl. 2, sc. D; Slănicului, bl. 2, sc. A, 9 Mai, bl. 25, sc. A, sc. F, bl. 22, sc. A, B, C; Bdv. Unirii, bl. 32, sc. A și B; Neagoe Vodă, bl. 12, sc. A, 22 Decembrie, bl. 3. sc. A, Logofăt Tăutu, bl. 8, sc. A, sc.D; Prieteniei, bl. 3, sc. A, sc. D; Ion Luca, bl. 7, sc. B; Tipografilor, bl. 12, sc. A, Bradului, bl. 56, sc. B; Nicu Enea, nr.2. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns