Cunosteam bine problema inainte sa citesc de ea: poarta numele messenger. E un soft aflat pe un computer, ce permite comunicarea a doi oameni indiferent unde s-ar afla pe globul terestru. Stiam ca, deseori, companiile multinationale romanesti interzic folosirea messengerului. Motivatia oferita e una: scurgerea de informatii; realitatea, alta: ar scadea randamentul productivitatii. S-a calculat ca in Romania aproximativ 25% din productivitate se duce pe apa simbetei din pricina messengerului. Ceea ce nu este deloc adevarat decit daca ne raportam strict la ce se intimpla pe piata noastra. Daca ne raportam insa la salariile angajatului roman fata de salariul angajatului din occident, am vedea indata ca, de fapt, romanul e mult mai productiv – chiar si atunci cind pierde ceva vreme pe messenger pentru a vorbi cu amicii. De fapt, deschiderea unui messenger nu inseamna ca musai e si folosit. Iar o parte din timpul de comunicare anti-productiva cu amicii se amortizeaza oricum: creierul nu e facut sa se concentreze asupra unei probleme si sa functioneze neintrerupt mai mult de 50 de minute. Are nevoie, apoi, de o pauza de 10 minute, altfel isi pierde iremediabil randamentul pentru tot restul zilei. Asa ca, din cele 8 ore de munca, efective sint doar 7 ore. E drept, unii patroni se pling ca oamenii petrec pe messenger 2-3 ore, dar asta e destul de putin probabil, daca nu chiar o exagerare sfruntata, cum as fi inclinat mai degraba sa cred. Reprezentantii cei mai autorizati ai firmelor multinationale romanesti, afirma ca problema messengerului poate fi rezolvata usor: totul este ca managerul sa faca fise ale fiecarui post din firma in asa fel incit sarcinile angajatilor sa fie suficient de multe incit rezolvarea lor sa ocupe cele 8 ore de munca. Managerii nu pot proceda insa asa, pentru ca ar fi nevoiti, in acest caz, sa ofere si salarii pe masura. Astfel incit, pina la urma, messengerul devine un compromis. Asa cum in vreme comunismului functiona dictonul: „voi va faceti ca platiti, noi ne facem ca muncim”, buna parte din productivitatea firmelor din zilele noastre se pierde din cauza unui nou compromis: „oricit de putin ne-ati plati, noi stim sa chiulim mai mult”. Desigur, aceasta situatie nu e favorabila nimanui. Nici pensionarilor macar, pentru ca o productivitate scazuta ii afecteaza financiar pe toti oamenii dintr-o tara, nu doar pe cei care trag chiulul, din cauza ca sint prea prost platiti. Grav e ca nu-i poti gasi o rezolvare buna problema. Ea face parte din acele chestiuni ce au intrat in cercul vicios.
Dan PERSA
Lasă un răspuns