Nenoricirile abatute peste tara au scos in prim plan un personaj numit Mihai Tatulici, un soi de bocitoare autoritara, aplecata peste necazurile oamenilor. Acesta nu pare a fi un individ, ci o specie. O functie tenebroasa. Epuizat de vorbe goale, excedat, dezamagit de toti si de toate avea aerul ca lasa toate autoritatule corigente, ca se abtine cu greu sa nu le pocneasca peste bot. De ce e pescuit un asemenea ipochimen la necazuri, n-am sa inteleg niciodata. Nicolae Iorga zicea ca romanilor, dracul li se pare insuficient. De aceea, au inventat pe mama dracului. Asta ma face sa cred ca nici mamele mamelor presedintelui, premierului, ministrilor sau primarilor n-au ce face in fata calamitatilor. Oricite masuri ar lua, ramin doar cirpeli, petece peste sentimentul de ieftinatate a fiintei, confruntate cu dezastrul. Aproape ca e normal ca intr-o lume in care libertatea e inteleasa ca nelegiuire, natura devastata sa se razbune. Pe lacomie si nesimtire, in primul rind. O fi vina naturii dezlantuite, dar e si partea noastra de contributie. Pentru ca am propulsat cu votul nostru o multime de prosti in „virful trebii”, care au luat in posesie teme si idealuri nobile fara sa le poata macar pricepe. Asa incit, pedagogia implicarii tuturor in actiunile de aparare devine inoperanta.
Din cauza saraciei, oamenii au ras de pe fata pamintului sute de mii de hectare de padure, iar apele si-au croit drum peste ogoarele care-i hranesc si prin casele lor. Cu mare tristete, scriam acum 15 ani ca „jaful de azi va fi dezastrul de miine”. As fi vrut sa n-am dreptate, sa fiu doar o cobe. Dar Romania de azi e foarte putin diferita de cea de acum 15 ani, in privinta moravurilor si a lacomiei insotitoare. Coerenta politica, fara sa fie neaparat imorala, e moralmente incolora: e o coerenta de „interese” si de „oportunitati”, nu una a virtutii in ofensiva. Din asemenea puncte de vedere, n-avem cum ne astepta la o solidaritate a tuturor pentru un scop nobil; acela de a ne apara si ajuta in caz de calamitati. Vom lasa armata, jandarmii, pompierii si citiva voluntari inimosi sa ne apere de dezastre , pentru ca fondurile necesare investitiilor masive sint fie insuficiente, fie mistofilite prin buzunare hulpave, ori pur si simplu neluate in seama. Pare ca si in viitor vom beneficia doar de motivatii duhovnicesti, in lipsa unor proiecte majore de limitare a calamitatilor, despre care, acum, nu se spune nimic. Si iar vor veni un Tatulici sa ne dea lectii inepte despre solidaritatea lipsa la apel, nu despre cauzele reale ale nenoricirilor.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns