Doamna Elena Ilinca, pensionară din Bacău, strada Mărășești, bloc 14, scara B, apart. 39, s-a adresat redacției noastre pentru clarificarea unei situații despre care, deși a solicitat explicații instituțiilor de profil ale municipalității, a fost refuzată sau pur și simplu a fost tratată distant, cu impolitețe adusă pînă aproape de pragul jignirii. „De ce funcționarul public, și mă refer la unii salariați ai Direcției de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei Bacău, nu-și fac datoria, purtîndu-ne pe drumuri și neglijîndu-și, practic, atribuțiile de serviciu?”, se întreabă, și ne întreabă, doamna Ilinca. Cititoarea noastră ne-a lăsat o scrisoare, cu rugămintea de a fi publicată și de a primi răspuns la problema care s-a ivit, pentru a proceda în spiritul legii. Iată conținutul scrisorii respective:
„Domnule redactor șef,
Elena Ilinca, din Bacău, persoană în vîrstă, vă aduc la cunoștință
următoarele: în data de 3 aprilie 2003, am primit un plic adresat soțului meu, în care se afla o somație de a achita o taxă judiciară, nr.113210, din 4 martie 2003, emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Bacău. Soțul meu este decedat la data de 3 octombrie 1998. Am făcut un memoriu adresat Direcției respective, în care am arătat că soțul meu este decedat de peste patru ani și jumătate și, după atîta timp, consider că eu nu pot fi obligată la plata acestei taxe, necunoscînd cauza provenienței ei și, mai ales, că era adresată soțului. M-am prezentat la registratură, de unde mi s-a indicat să merg la camera nr. 2, pentru a o viza mai întîi. Am mers la camera 2, unde un funcționar a citit memoriul meu și mi-a spus, fără jenă, că să nu mă mai duc cu așa jalbe pe la ei. Eu am replicat că nu este o jalbă, ci este o plîngere cu temei. Am fost dată pe ușă afară. Am plecat. Mergeam pe stradă vorbind singură și punîndu-mi întrebarea: oare un om necăjit, care are nevoie de o lămurire și apelează la cei care sînt plătiți din banii contribuabililor folosesc cuvinte jignitoare, fără a ține seama de faptul că există legi în această privință, cum poate fi interpretat? Nu se încalcă, în acest fel, art. 3 din Consituție, care stipulează clar dreptul la informație al oricărui cetățean?
Apelez la bunăvoința dumneavoastră și vă rog să fiu ajutată să pot înțelege cu claritate cauzele și împrejurările acestei întîmplări. Și întreb: dacă după atîția ani este legal să fie căutat un decedat pentru a plăti o taxă judiciară; dacă eu, ca soț supraviețuitor, pot fi obligată să plătesc o taxă judicară fără ca eu să cunosc proveniența acestei taxe; dacă este legal ca o somație privind taxa judiciară să fie emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale și nu de instituția care a stabilit taxa respectivă. Consider nedemnă și necuviincioasă, în contradicție cu obligațiile de serviciu, atitudinea funcționarului cu pricina și consider că nu are calitatea de a da lămuriri, cu răbdare și înțelegere omenească, dar și profesională, celor care solicită astfel de explicații. Anexez, în copie, actele care dovedesc cele susținute de mine, respectiv somația de plată și certificatul de deces al soțului. Vă mulțumesc, Elena Ilinca”.
Lasă un răspuns