Asasinarea unui popor prin decapitare presupune lichidarea elitelor. Despre acest lucru vorbeste foarte vag manualul, referindu-se mai ales la elitele politice, dar în anii cincizeci s-a urmarit sistematic lichidarea tuturor elitelor: ale satului, asa zisii chiaburi, ale armatei, ale intelectualitatii, ale clerului, astfel încit „democratia populara” sa se traduca de fapt prin dominarea prostocratiei, usor de manipulat si, evident, foarte coruptibila. „Cu cit esti mai prost, cu atita esti mai bun”, celebra formula morometiana care descria lumea noua din România, descria elocvent „politica de cadre” a comunistilor. Am mai vorbit despre acest lucru, dar el este valabil pentru perioada de pina în 1964, perioada care a fost dominata de violenta si distrugere a valorilor noastre. Academia, expresia cea mai înalta a elitei culturale, a fost populata cu personaje de teapa lui Al. Bârladeanu, iar un filosof ca Lucian Blaga era facut bibliotecar, ca sa nu mai vorbesc despre sutele de intelectuali trimisi de-a dreptul în temnita. Aceasta Academie, care-l sarbatorea pe A. Toma drept cel mai mare poet al românilor, era, la fel cu sistemul politic, ilegitima. În goana dupa legitimitate, au fost pastrati unii dintre savantii sau scriitorii autentici, dar atent supravegheati. George Calinescu, denigrat recent pentru „colaborationism”, a fost dat afara de la Universitate în mijlocul unui curs. Un martor ocular povestea ca dupa pauza a venit în amfiteatru tovarasul Novicov, care le-a spus studentilor ca vor face în continuare istoria literaturii cu el! Pentru Calinescu s-a inventat un institut, unde a fost pus director, dar adjunct îl avea pe acelasi Novicov, care-l supraveghea atent. Ion Rotaru, unul dintre discipolii lui Calinescu, povestea ca, în prelegerile de simbata, pe care Calinescu le tinea doar pentru colaboratori, deoarece nu avea voie sa se adreseze studentilor, el însusi îi controla sa nu aiba nimic de scris; nimeni nu avea voie sa ia notite! Încercarea de a crea o elita intelectuala din „muncitori” a esuat, cel mai bun exemplu fiind scoala de literatura unde erau adusi muncitori care scriau la gazeta de perete, ca Nicuta Tanase, care evident nu puteau reface elita intelectuala distrusa.
Dupa 1964, fumurile de „acad. dr. ing.” ale Elenei Ceausescu au pus pe jar nomenclatura, obligata sa faca o facultate, ba chiar sa-si dea doctoratul! Eram la Iasi la un curs de perfectionare, stateam în aceeasi camera cu un secretar de partid de la raionul Husi, care mi se plingea ca el este în plina campanie agricola si numai de latina nu-i arde, dar a auzit ca profesorului de latina îi place sa bea, deci a adus niste damigene cu vin de Husi…Un prieten a obtinut un post bine platit la judet pentru teza de licenta a tovarasului secretar, apoi chiar un apartament pentru teza de doctorat! Nomenclatura antedecembrista avea deci o spoiala de cultura, dar nu putem spune ca elita culturala s-a refacut. Criteriul de selectie a ramas „dosarul”, nu valoarea reala. Eu însumi am vrut sa-mi dau doctoratul în 1975, domnul Ion Tobosaru, singurul care „avea dreptul” sa conduca doctorate de estetica pentru filologi, m-a primit afabil, mi-a spus ca are zece locuri si doar patru sint ocupate, asa ca nu-i o problema admiterea, dar…nu am primit recomandarea, absolut obligatorie!, de la comitetul judetean de partid. S-a creat astfel o falsa elita intelectuala, care dupa 1989 a înlocuit criteriul „dosarului” cu alte criterii, cum ar fi banii, sau relatiile. Noocratia la care visa Camil Petrescu a fost distrusa de comunism, iar dupa 1989 nici macar nu s-a ridicat o adhocratie (Toffler), ci locul elitei a fost luat de o kakocratie sui generis, meritocratia necesara fiind înlocuita de cleptocratia care domina totul.
Adevarata elita intelectuala nu se construieste de pe o zi pe alta. Elita presupune traditie, presupune acumulare de multe generatii, atit din punct de vedere institutional, cit si individual. Este absurd sa pretinzi unei universitati care are abia opt ani, sa fie competitiva cu una care are opt sute! Este absurd sa crezi ca o diploma de doctor cumparata îi da cuiva calitatile pe care le aveau marii nostri oameni de cultura, la a patra generatie de medici, sau muzicieni, sau preoti! Cultura se transmite si genetic! Elevii trebuie sa înteleaga faptul ca, poate mai grava decit dezastrul economic, este aceasta distrugere a elitei culturale, dar crima nu este ireparabila: memoria marilor nostri oameni de cultura se pastreaza în biblioteci si datoria tinerilor de acum nu este doar sa raspunda cerintelor din piata muncii, sa fie doar unelte mai mult sau mai putin perfectionate, ci mai ales este sa refaca elita culturala a României, fara de care un popor nu exista.
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns