Problemele de comunicare diplomatica aparute intre Romania si Ucraina au generat dispute dintre cele mai interesante. Pe de o parte, sustinatorii Guvernului incearca sa „paseze” unele dintre cauzele dezastrului produs de inundatii in curtea vecinilor din nord. Adversarii echipei Tariceanu se zbat sa reduca la zero influenta actiunilor (zise) dusmanoase ale celor de la Kiev. Dupa parerea lor, intreaga vina apartine Executivului care nu a luat cele mai rapide si mai eficiente masuri.
Personal, eu cred ca ambele pozitii sint doar lipsite de realism. In fata debitelor istorice ale Siretului si Prutului nu prea erau multe de facut in citeva zile. Lipsa unei strategii nationale de refacere a lucrarilor hidrotehnice si de reluare a marilor investitii in acest domeniu ne expune, la fiecare ploaie mai consistenta, la depasirea cotelor de pericol. Nu acest guvern poarta intreaga vina. De 20 de ani privim indiferenti la furtul generalizat din fosta avutie socialista si la distrugerea inconstienta a digurilor si bazinelor de retentie. Fostele iazuri, care in caz de calamitate ar fi trebuit sa preia surplusul de pe riuri, s-au privatizat si au devenit pescarii profitabile, fara a se mai supune unor programe de urgenta. N-am auzit de vreun proprietar de asemenea amenajari hidrologice care sa fi fost amendat sau trimis in judecata pentru ca a contribuit la amplificarea pagubelor. Vor fi uitati de orice comisie de ancheta asa cum au fost uitati si cei vinovati de distrugerea digului de pe Barnat, in 2005…
Sa revenim la Ucraina… Mesajele suparate ale guvernantilor romani au fost respinse promt si cu demnitate. Guvernul ucrainean spune ca a oferit toate informatiile despre situatia cursurilor de apa care ar fi amenintat teritoriul Romaniei si califica reprosurile Bucurestiului drept aberante. Mai mult chiar: intoarce acuzatiile si cere socoteala pentru lentoare romanilor in a anunta deversarea accidentala a unor substante toxice in Tisa. Asa se face ca din reclamanti la forurile europene am ajuns reclamati de un vecin ce se prezinta ca foarte grijuliu cu mediul. Ucraina, prin aceasta atitudine, demonstreaza ca are mindrie nationala si ca are conducatori ce nu se lasa impresionati de Uniunea Europeana.
Chiar daca Kievul este cu dosarul de aderare sub brat si cere sprijin pentru o integrare rapida in structurile economice europene, nu pare dispus la o atitudine slugarnica. Faptul ca Romania este deja membru al UE nu impresioneaza pe vreun ucrainean. Vecinii din nord isi stiu interesele si merg inainte. O dovedesc si in ceea ce priveste chestiunea Canalului Bistroe. Comportamentul lor – chiar daca ma enerveaza! – ma obliga sa-mi reamintesc atitudinile oficialilor romani in perioada de preaderare, atunci cind ingenunchiam in fata oricarui pitifelnic venit de la Bruxelles. Am privatizat la repezeala si BCR, si Petrom, am dat (aproape) de-a moaca resursele naturale (gazele si petrolul), mai ca am fi oferit si sarea tot pe degeaba numai ca sa nu-i suparam pe occidentali.
Cum aparea vreo baroneasa pe la Bucuresti, cum schimbam legi, aprobam cereri de retrocedare imbecile sau schimbam ministri. Iata ca la Kiev atmosfera este alta. Politicienii vor sa se „europenizeze”, insa isi respecta poporul si apara prin toate mijloacele interesele tarii lor. Este o lectie importanta pentru noi, chiar daca ne pica foarte greu la stomac si ne irita peste masura…
Lasă un răspuns