19 oameni protestau, ieri, în faţa combinatului: unii pentru că nu au primit salariile compensatorii, fiind disponibilizaţi, alţii pentru salarii restante.
Toţi susţin că se încalcă grav Contractul Colectiv de Muncă
Încă trei salariaţi ai combinatului de îngrăşăminte chimice din Bacău, Amurco, s-au alăturat, ieri, 8 iulie, greviştilor foamei. De luni, 7 iulie, ei protestează astfel pentru că nu şi-au primit salariile compensatorii, fiind disponibilizaţi, ca şi alţi circa 300 de angajaţi ai întreprinderii care au fost trimiși acasă. Unii spun că mai au de recuperat salarii restante, iar acum sunt deja şomeri. Printre grevişti se află şi o familie, Mirela şi Constantin Panaite.
Oamenii au trecut greu peste noaptea dinspre luni spre marţi. N-au mai avut cortul de campanie ca la primele două proteste de acelaşi fel de acum circa una-două luni, nici paturile de fier pe care au stat, ultima oară nu mai puţin de opt zile. Cortul, fiind al întreprinderii, a fost trimis la o manifestare promoţională, pe undeva prin ţară, şi nu va fi disponibil mai devreme de 13 iulie. Astfel, greviştii s-au descurcat cum au putut. Sub pâlcurile de salcâmi din faţa combinatului ei au întins vreo două corturi turistice, au adus de acasă ce au avut – pături, haine mai groase – şi au dormit şi în maşinile personale parcate alături.
Ieri dimineaţă, două echipaje de la Ambulanţă au venit să le facă protestatarilor cuvenitele analize medicale în asemenea situaţii. După acestea, oamenii au stat de vorbă cu liderul sindicatului, Gheorghe David, şi au solicitat ca sindicatul să facă presiuni asupra conducerii combinatului ca cineva de acolo să vină să stea de vorbă cu ei. Laurenţiu Hotea, care girează funcţia de director general, a fost luni la Bucureşti, la firma patronatoare, InterAgro, dar nu a venit cu niciun răspuns clar pentru combinat şi pentru greviştii foamei. Nu sunt bani! – acesta este răspunsul pe care îl dau toţi.
Oamenii nu înţeleg de ce drepturile lor, legale, nu sunt respectate. În ceea ce spun mai ales acest lucru îl subliniază. Ei îşi amintesc cum au muncit pentru patronul de la InterAgro, cum au înghiţit noxe, cum au pus suflet pentru întreprinderea în care şi de mâine ar lucra din nou dacă ar reporni instalaţiile. Dar repornirea pare că nu va mai veni, pentru că la Amurco se vorbeşte mai ales de intrarea în insolvenţă. Atunci – spun greviştii -, cum de unii mai au de lucru acolo şi cum de alţii au salarii care lor li se par exorbitante pe lângă mia şi jumătate de lei pe care o primeau ca muncitori. Ei cred că patronul şi admistratorii le sunt datori şi se miră cum de statul în care trăiesc nu are ac de cojocul celor care nu-şi plătesc salariaţii, deşi trec ca cei mai bogaţi oameni din România.
Greviştii de la Amurco nici nu se aşteaptă ca mai devreme de trei-patru zile să vină cineva, oficial, pe la ei. Au deja experienţă, de rândul trecut, dar pe oră ce trece simt că îşi pierd tot mai mult răbdarea şi puterile.
Astăzi, 9 iulie, va fi ziua a treia de grevă a foamei.
Lasă un răspuns