M-am intilnit cu Orient Express-ul

Peste un tren ca celebrul Orient Express nu dai oricind in Gara de Nord! Mi s-a intimplat simbata seara, la peroanele 10 si 11, grabit sa urc in trenul meu, spre Bacau. Sobru, dar delicat, ca o bijuterie din colectii regale, facea distinctie intre toate celealte, precum un Lord pe bulevard. Nu putea sa nu fie observat, dar, ciudat, statea la peron singur si pustiu, ca oricare tren fara calatori. Lumea il privea insuportabil de indiferenta. Poate nici nu prea stia ce vede (iar daca ar fi stiut la ce i-ar folosit?). O tinara facea poze cu telefonul mobil, iar linga ea, o familie, tirind niste bagaje, s-a oprit: „Ce tren o fi asta?” – a intrebat barbatul. „Cred ca e ala de cinci mii de euro biletul” – s-a aratat, cunoscatoare, femeia.
Da, era trenul de cinci mii de euro biletul, Orient Express-ul, trenul calatoriilor de vis, de la Viena la Istanbul, care trece odata pe an si prin Romania. Cu putin timp in urma a oprit, spre Turcia, in Sinaia. Acum, la intoarcere, era si in Bucuresti. Vopsite intr-un albastru inchis-metalizat, aproape negre, cu acoperisurile albe, vagoanele afisau o morga aristocrata. Pe ele, embleme aurite aratau numele constructorului si rangul „regal” al calatorilor. Nici un amanunt nu era scapat din vedere.
N-am vazut la fata fericitii calatori, stiam ca erau de mult condusi pe traseele turistice ale capitalei, ma si intilnisem, probabil, cu unii dintre ei, in grupuri-grupuri, fie pe culoarele Palatului Parlamentului, fie in fata celebrului balcon al lui Ceausescu, din Comitetul Central. In Gara, trenul statea pustiu, cu storurile trase la ferestre, sa nu lase ochilor privitorilor de ocazie nici un amanunt din fastul interioarelor de epoca. Dar, cred ca am vazut, totusi, personalul de serviciu al trenului parasind peronul, trecind cu „arme si bagaje” prin fata cordonului des de politisti care pazeau garnitura feroviara. Cu ochii la politistii asezati din doi in doi metri, m-am gindit imediat la spectacolul grotesc din fata Garii, dat gratuit de tigani, de cersetori, de boschetari si aurolaci si am inteles de ce trebuia militarizat peronul.
Atit am vazut! Trenul Regal a fost pus in miscare, de doua locomotive (una de rezerva, desigur, sa nu ramina princiarii calatori in cimp, ca noi, oamenii simpli, pina schimba mecanicul locomotiva!). L-au dus, evident, sub strasnica paza, in depou, linga trenul regal romanesc. Pina miine, am auzit, cind lorzii care au vrut sa simta „parfumul Orientului” se vor intorce in Civilizatie.