Au trecut aproape 20 de ani de la Revolutie si nu putini sint aceia care inca se tem de „structurili comunisto-securiste”. Inca traim obsesia dosarelor secrete, ne chinuim sa descoperim fosti activisti in institutiile guvernamentale si in Parlament, iar preocuparea de baza a numerosi analisti este aceea de a demonstra cit de necesara este continua restructurare a clasei politice. Unde am ajuns dupa atitea reforme si restructurari? Cum se comporta „tinerii alesi”, promovati doar pe criteriu de virsta? DEZASTRUOS, as zice. Observam ca sef la o importanta agentie a statului a fost promovat un ins acuzat de rapiri si tilharii. Individul nu stiu daca era licean in Decembrie 1989… Cu siguranta, el se numara printre cei care nu au dosare compromitatoare. Daca ar fi intrebat, ar declara ca este un vajnic anticomunist si un vinator de securisti. Poate la fel ar spune si interlopul care terorizeaza un mall din Bucuresti, avind „grad profesional” de politist ca oricare alt dinamovist. Un alt personaj politic este pe la o regie de exploatare a carbunelui. Are nenumarate dosare penale, insa pozeaza ca fecioara neprihanita. Alt ins, banuit ca prin anii ’90 era complice la furturi de masini si calculatoare prin Germania (unde, o vreme, a avut interdictie de a calatori), acum a prins o importanta functie parlamentara. Nu este incomodat de trecutul sau gri deoarece in jurul lui mai sint destui alesi ai neamului (reformati si restructurati!) de aceeasi teapa…
Sa nu fiu inteles gresit: nu-mi pare rau ca am iesit in strada in 22 Decembrie 1989. Numai ca doream sa construim o tara mult diferita de asta de-acum. Nu pot intelege cum in administratie, politica, Politie, Justitie si economie au promovat extrem de multe otrepe, tineri descurcareti, fara principii morale si fara bun simt! Indivizi care se declara curati, vajnici aparatori ai democratiei si drepturilor individuale ascund sub zimbetul lor profesional si sub costumele luxoase intentiile banditesti. Daca astfel de personaje credem ca ne-au scos din comunism si ca ne apara destinele, atunci cu siguranta am pierdut drumul cel bun.
Libertatea nu inseamna lipsa de lege. Si nici dreptul de a deveni un justitiar singuratic. Ba dimpotriva! In urma cu 20 de ani (cind inca se mai tragea cu mitraliera in tara asta) visam o societate in care va prima responsabilitatea individuala. Credeam ca legea se va aplica uniform tuturor, indiferent de statut social. Astazi, mi se pare o adevarata aventura sa reclami la politie un scandal. Este posibil sa dai peste un ofiter „frate de cruce” cu interlopul reclamat. Zilele trecute, ma uitam la un comisar care statea la o tigara, cu vreo doi traficanti de masini vechi de prin Germania. Tocmai venise un „transport” nou si aveau nevoie de legalizare. In seara urmatoare, mult dupa apusul soarelui, „baietii descurcareti” montau numere rosii la vreo sapte masini. Rezolvasera repede si discret. Ceilalti – oamenii de rind – stau pe la cozi, sint plimbati de la un ghiseu la altul si platesc din greu taxe si impozite. Asta este tara in care mafiotii garanteaza ca ne-au scapat de comunisti!
Lasă un răspuns