Ciclurile electorale romanesti ne ofera, din patru in patru ani, ample specatcole de sunet si lumina care ne aduc la rampa actori-marionete deghizati in apostoli ai neamului chemati sa ne ofere armonie sociala, moralitate si bunastare. Prestatiile lor se intrec in ditirambe politicianiste si promisiuni populiste care nu reusesc altceva decit sa mimeze interesul public intr-o atmosfera de indiferenta marcata de acceptari formale. Cu atit mai justificate cu cit toate aceste productii de duzina suprauzitate nu sint decit reluari pe alte voci ale scenariilor anterioare pe care le-am tot servit in ultimele doua decenii. La astfel de timpuri, asa naravuri. Marele circ electoral e in plina desfasurare si, vrem – nu vrem, trebuie sa-l servim.
Evenimentele ultimelor zile petrecute in arenele apropiatului scrutin al Legislativelor au, totusi, si o parte pozitiva: aceea ca ne reamintesc de cugetarile unor ilustri inaintasi pe tema moralitatii, aratindu-ne unde au ajuns unii dintre liderii nostri de opinie si unde ne aflam, de fapt, pe scara valorilor promovate. Pildele rele strica moravurile bune, spune una dintre aceste cugetari, pentru a constata ca dreptatea celui tare e fara judecata. Spre a ramine cantonati in realitatea imediata, sa derulam un scurt-metraj al „amabilitatilor” pe care politicieni si aspiranti la demnitatea publica ni le-au servit in aceste zile. Membri si simpatizanti ai PNG-cd si PNL se incaiera in plin centru al Capitalei carindu-si pumni si picioare cu nemiluita pe motiv de incompatibilitate politica si sfere de influenta; incident in care este implicat si-un demnitar de rang inalt, ministru, deputat si vicepresedinte de partid. Trei travestiti provoaca scandal la sediul de campanie al actualului presedinte al Camerei Deputatilor. Doua „ilustre doamne” in devenire parlamentara isi lasa deoparte bunele maniere si elegantele feminine si mai ca se iau de par in stilul cumetrelor de mahala pe motiv de incalcare de teritoriu de influenta. Mardeiasi de profesie le promit alegatorilor ca vor veghea la linistea lor daca vor fi alesi in parlament, iar grupuri de militanti electorali se pindesc pe la coltuiri de strazi spre a-si aplica reciproc si cu convingere argumentele contondente care sa-i scoata din lupta ori sa bage frica-n adversari, eliminindu-i de pe piata conventionala cu mize incalculabile. Un autocar plin cu militanti social-democrati este atacat cu o arma cu aer comprimat. Marile orase sint impinzite de postere uriase cu portrete de candidati ce zimbesc imbietor-misterios, sprijiniti de sloganuri ce promit marea cu sarea, ciini cu covrigi in coada si riuri de lapte si miere. Iar senzatia privitorului anonim, posesor al votului care poate deschide sau inchide poarta spre putere si marire a candidatului nu este decit una de spectator al unor farse prost regizate. Este nevoie de decenta si de moralitate, fara accente de violenta si demonstratie de forta, incearca liberalii sa tempereze lucrurile. Atitudine inspirata, probabil, de o alta cugetare ramasa de la predecesori: adevarata morala, ca si adevarata politica, este aceea care cauta sa-i apropie pe oameni unii de altii, ca sa-si faureasca cu eforturi comune fericirea lor mutuala. Orice morala care separa interesele noastre de acelea ale asociatilor nostri este falsa, absurda, contrara naturii.
Din pacate, a vorbi despre aceste insusiri si virtuti e ca si cum ai bate la usi ferecate. Dreptatea si adevarul sint de partea celor care le proclama si le impun tocmai prin imoralitatea faptelor lor. Daca s-ar comporta altfel nu ar mai fi ei insisi, si nici motivatiile lor. Marele circ al electoralelor trebuie sa-si deruleze scena cu scena, pentru ca spectacolul sa fie unul complet, asa ca sa nu ne asteptam la schimbari de protagonisti, de replici, de decoruri si de intrigi teatrale. Sintem abia la actul intii. Aplauzele mai au de asteptat.
Lasă un răspuns