Mintea la contributie!

Dupa exercitiile de echilibristica financiara de la inceputul anului, ce s-au soldat cu un buget care au nemultumit pe toata lumea pe motiv de insuficienta acuta si cronica, premierul Emil Boc anunta o prima rectificare bugetara. Negativa. Incasarile au scazut dramatic, astfel ca sintem nevoiti sa stringem si mai tare cureaua, ne motiveaza si se explica acesta. Toate ministerele vor fi taiate de la sursa, mai putin cel al Muncii, fiindca nu ar da deloc bine fara protectie sociala intr-un an cu doua rinduri de alegeri: europarlamentarele si prezidentialele. Felia Educatiei se subtiaza, la rindu-i, corespunzator, avind in cercetare si inovare perdantul principal. Ca de obicei. In viziunea guvernantilor, investitiile in inteligenta au un timp de revenire prea indelungat, ceea ce le face nerentabile, deci neatractive. Este o viziune obturata cu ochelari de cal, vin cu contrareplica cei care nu sufera de sindromul numit, in termeni comuni, orbul gainilor.
Inteligenta tehnica si capacitatea creativa romaneasca nu si-au pierdut uzul ratiunii, si nici nu risca un astfel de deznodamint nemeritat atita trimp cit exista oameni de initiativa, de curaj si de actiune. Ne-a confirmat-o, chiar in aceste zile, si verdictul specialistilor europeni prezenti la Salonul de Inventii de la Geneva: marele premiu decernat romanilor, dintr-o participare selecta si o oferta de peste o mie de inventii semnate de cercetatori din cincizecisipatru de tari. Interesul stirnit de roboscan este unul imediat si total, numeroase tari dorind sa-l achizitioneze cit mai repede posibil spre a-l pune la treaba, iar un mare concern elvetian a lansat chiar si marea provocare: cumpararea patentului si a firmei, ceea ce ar insemna citeva zeci de milioane de euro platite la semnare.
Ce contributie are statul roman, prin sistemul sau de cercetare si finantare? Niciuna! Inventia apartine unei firma private, care a investit din fondurile proprii circa sase milioane de euro, bani cu care a pus la treaba cincisprezece specialisti de marca vreme de patru ani. Adica, au stiut si au vrut sa-si „puna mintea la contributie”, crezind in capacitatea si in reusita lor. Si succesul a venit. Acesta se cheama capacitate prospectiva, spirit realist si asumarea eventualelor riscuri. Spre deosebire de atitudinea celor de la Putere, care se scumpesc la tarite si se ieftinesc la faina. Cercetarea a devenit copilul vitreg al creativitatii tehnice, fiind pasata unor mame de adoptie apatice si iresponsabile. Banii alocati sint tot mai putini, cercetatorii sint trimisi in somaj sau renunta din proprie initiativa luind calea pribegiei, temele de lucru sint abandonate ori au soarta aminarilor interminabile. Tot astfel se intimpla si acum, cind se resimt din plin efectele bugetului de criza, care are alte prioritati. Interesant este totusi faptul ca dispunem de un sistem organizatoric aparent bine armonizat, cu o autoritate nationala pentru cercetare stiintifica, de programe, ca si de un plan national de cercetare, dezvoltare si inovare pentru perioada anilor 2007 – 2013. Universitatile, indeosebi cele cu traditie si cv-uri performante in domeniul creativitatii tehnice, dezvolta propriile programe. Dar sperantele si certitudinile, atitea cite sint, vin mai ales din sfera privata, care dovedeste deschidere spre acest fenomen inepuizabil si prea putin explorat, deocamdata, si pus in valoare. Exemplul firmei care a creat roboscanul e o confirmare. Recunoastere internationala pentru inventatorii romani exista. Tot cautind rezolvari si solutii pentru iesirea din criza si sustinerea financiara solida a bugetelor anuale, guvernantii nostri ar trebui sa se impiedice in astfel de surse, in sensul pozitiv al expresiei, nu sa le ocoleasca ori ignore. Materie cenusie avem din belsug, dar nu prea se apeleaza la ea. Know-how-ul autohton ar putea face o stralucita cariera internationala. Cu conditia sa destupe mintile celor investiti cu putere de decizie. Eventual, printr-un sir de scanari terapeutice si proceduri de resorbtie a chisturilor de obtuzitate paguboasa.