Dupa o absenta de mai multi ani, Nae Cosmescu reia colaborarea cu Teatrul Municipal „Bacovia”, unde a debutat ca actor si ca regizor in anul 1963, si semneaza regia spectacolelor „La Bacau, intr-o mahala…”, in primavara acestui an, si premiera de duminica, 19 octombrie, „Podurile de vis ale New York-ului”, dupa „Doi pe un balansoar”, de William Gibson, piesa pe care regizorul vilcean o adapteaza manusa pe doi actori de referinta din trupa bacauana, Doina Iacob si Viorel Baltag. „Piesa lui Gibson este foarte bine scrisa. Este o tulburatoare poveste de dragoste. Dar si o teribila drama a insingurarii. Drama unui cuplu situat intre tinerete si maturitate. Umilele mele schimbari au urmarit transferul catre o alta virsta, ceva mai inaintata. Am plecat de la premiza ca, daca singuratatea individului este cumplita la numai 30 – 40 de ani in metropola «unde nu se doarme niciodata», la 60 de ani ea devine cutremuratoare. Este virsta la care nu prea mai astepti mare lucru de la viata. Daca nu ti-a oferit mai nimic pina atunci, ce-ar putea sa-ti mai puna pe tava catre sfirsit? Este motivul pentru care am gindit spectacolul pornind de la final. Indecizia personajului masculin, permanenta lui pendulare nu fac decit sa potenteze motivele mult mai grave care il determina sa-si traga iubita in abis, intr-o ultima imbratisare disperata, de pe unul dintre «podurile de vis» ale New York-ului, care l-au obsedat dintotdeauna. Sinuciderea, ca unica solutie, am gindit-o tocmai din perspectiva virstei personajelor din adaptarea mea”, a oferit regizorul Nae Cosmescu un posibil „ghid e lectura” a spectacolului sau. Alegerea unui alt titlu decit cel dat de William Gibson isi gaseste explicatia intr-o replica din piesa – „Podurile New-York-ului… Poduri de vis…”. Aceeasi replica devine, in spectacolul lui Nae Cosmescu, cheie a scenografiei semnata de Ion Olaru, de altfel semnatarul celor mai multe spectacole ale regizorului vilcean. Printre spectacolele pe care Nae Cosmescu le-a realizat in cariera sa pentru teatrul bacauan se numara „Dama de la Maxim”, de Feydeau, „Colegii”, de Viorel Savin, – „spectacol innobilat de fenomenala muzica compusa si interpretata la chitara si vocal de un fost actor al teatrului, Sorin Postelnicu, autor si al versurilor” (dupa cum precizeaza regizorul), „Profesorul de franceza”, de Tudor Musatescu, „O noapte furtunoasa”, de I.L. Caragiale, „Piatra la rinichi”, de Paul Everac, sau „Insir’te margarite”, de Victor Eftimiu.
Lasă un răspuns