Tot mai numeroase sint vocile care se-ntreaba daca poetul nostru national, Mihai Eminescu, nu a fost cumva comunist?! Ceea ce se crede, insa, despre el, iar unii il dau ca certitudine, este faptul ca ar fi citit Manifestul Partidului Comunist pe vremea studentiei sale berlineze si, in consecinta, o parte din creatia sa ar fi fost influentata de acest document care urma sa schimbe fata lumii pentru o „buna” perioada de timp. Intre alte argumente, se ia ca sprijin o parafraza a doua versuri din celebru-i „Imparat si proletar” care suna in felul urmator: „Jos cota unica de impozitare/ Ce tara o transforma in mizeri si bogati”. Cu alte cuvinte: de ai mult, de ai putin, corvoada angaralelor datorate statului este invers proportionala din punctul de vedere al participarii la pusculita comuna. Infierata cu minie proletara de catre social-democrati, aceasta inechitate ar trebui tintuita la stilpul infamiei instalat in piata publica, asa dupa cum a incercat a ne face sa intelegem unul din liderii marcanti ai acestora. Prin rasturnarea brusca a raportului venituri – impozitare s-ar asigura resursele financiare necesare sustinerii pomenilor electorale care au inceput sa se reverse, precum ploile torentiale de toamna, pe capetele romanilor? Ramine de vazut. Deocamdata, avem motive sa visam frumos, chiar daca unii au parte de cosmaruri: de la intii octombrie pensiile au crescut cu douazeci de procente, importante majorari urmind sa fie acordate celor care au activat in grupe cu conditii speciale si grele de munca; parlamentarii – animati de unitate de cuget si simtire, dar gindindu-se mai ales la contabilizarea voturilor ce-i asteapta la scrutinul legislativ din iarna – au facut sa treaca actul normativ prin care dascalilor li se maresc salariile cu cincizeci de procente; neuitind sa-si ia, si ei, partea leului – bonusuri de mii de lei la propriile pensii printr-o hotarire adoptata pe sest; plafoanele la medicamente au fost eliminate cu aceeasi data, iar alocatiile pentru caldura si criteriile de acordare au fost reajustate! In sfirsit, ni se dau asigurari cum ca pretul gazelor naturale nu se va majora pina la sfirsitul anului, iar prin introducerea sistemului de optiune privind furnizorul de curent electric, pretul de livrare al acestuia are toate sansele sa scada! La rindul lor, studentii primesc promisiuni de crestere a burselor de studii si de lansare a unui program de constructii de camine.
Care bucurii(e) la toti sa ne fie! Trai, nineaca, pe capul romanului!
Nu va imbatati cu apa rece si nu credeti pina nu veti beneficia de toate aceste facilitati, care miros de la o posta a pomeni electorale. Cu alte cuvinte: ne vor da, ori nu ne vor da?! Veti vedea ca bonusurile despre care se face, acum, atita caz, se vor face nevazute in numai citeva luni. Cresteri de venituri in plina criza financiara mondiala. De unde?! In conditiile unui deficit bugetar de peste trei la suta! Masurile au o pronuntata tenta populista, in prag de alegeri. Luati-le ca atare; cu rezerve, adica, ne indeamna optimistii ponderati, sau pesimistii rezervati. Care ne mai spun: e o practica a tuturor partidelor noastre politice, verificata pe parcursul a cinci exercitii de guvernare asa-zisa democratica, de a promite marea cu sarea, cerul si pamintul, spre a-si cistiga electoratul. Programele pe care acestea le lanseaza contin, fara exceptie, o doza ridicata de lipsa de suport practic. Dar si o capcana care urmareste sa-si atraga adversarii politici in vederea accederii acestora la putere: imposibilitatea de a oferi ceea ce au promis, ceea ce echivaleaza cu discreditarea si compromiterea lor si transformind cistigul in pierdere. Reactiile imediate si ferme ale premierului Tariceanu tocmai asupra acestor aspecte tin sa atraga atentia: de unde sa se dea, daca nu exista resurse?!
Asadar?!
Axati-va campania pe programe viabile, si nu pe promisiuni populiste, fiindca acestea contin un grad ridicat de risc, ii indemna liderul Partidului Popular European pe politicienii nostri chiar zilele acestea, in timpul scurtei sale prezente in tara noastra. Nu putem decit sa ii acordam credit. Depinde, insa, cit de mare va fi acesta.
Lasă un răspuns