Aflat in vizita in Georgia, dupa discutiile oficiale cu incontrolabilul presedinte gruzin, dl. Traian Basescu a declarat presei ca „ministrul roman de Externe va avea mandatul de a sustine primirea in Alianta” a Ucrainei si a acestei tari caucaziane aflata in plin conflict armat cu Rusia. O asemenea decizie nu mi se pare a fi nici diplomatica, nici bine chibzuita. NATO, prin Tratatul de functionare, este o organizatie care actioneaza solidar si fara alte proceduri in momentul in care o tara membra este agresata de armata altui stat. In consecinta, pentru primirea in acest club select, una dintre conditiile impuse tarilor candidate este de a demonstra stabilitate administrativa si rezolvarea prin documente ratificate a tuturor posibilelor conflicte cu vecinii. Cel putin asta ni s-a cerut noua. Disciplinati (si grabiti sa facem pe plac marilor puteri), am semnat fara multe comentarii Tratatul cu Ucraina si cel cu Ungaria. Abia dupa aceste compromisuri am putut declansa negocierile propriu-zise pentru aderare.
Iata ca in acest moment regulile par a se schimba: Ucraina si Gruzia au sustinerea neconditionata a Americii (motivata de interese geopolitice straine de Romania) si par sa sprinteze spre linia de sosire la festivitatea de primire in NATO. Asta ar echivala cu „importul” in sinul Aliantei al unor conflicte ce se infierbinta de la o zi la alta. Abhazia si Osetia vor cere, in curind, recunoasterea independentei, iar Rusia deja s-a antepronuntat. Urmeaza Republica Autonoma Crimeea, zona istorica ruseasca, inca inainte de a fi existat chiar si ideea de popor ucrainean, teritoriu facut cadou de Uniunea Sovietica vasalilor de la Kiev. Este aproape imposibil sa-ti imaginezi ca Flota Marii Negre va parasi Sevastopolul doar pentru ca asa vor consilierii lui Bush. Navele de razboi rusesti se afla in acel punt strategic de pe vremea tarilor…
In asemenea conditii, ma intreb ce este in mintile strategilor NATO. A doua zi dupa primirea cu fast a celor doi noi membri ar trebui sa se decreteze mobilizarea generala. In conformitate cu Tratatul de Aderare (articolul 5, daca nu gresesc), in mod solidar, statele aliate trebuie sa actioneze pentru eliberarea teritoriilor ocupate (Abhazia, Osetia si Crimeea). Graba presedintelui nostru de a se declara sustinator neconditionat al Gruziei in demersul ei de integrare militara rapida nu se justifica din perspectiva scenariilor viitoare. In mod normal, un asemenea subiect se discuta dupa ce intre Rusia, Georgia si Ucraina se vor semna documente diplomatice care sa statueze o situatie stabila, pe termen lung, fara nuante si fara posibilitatea de a motiva viitoare agresiuni armate. Cind anunti, din postura de sef al statului, ca sustii pe toate caile o tara aflata in razboi, asta echivaleaza cu pozitionarea partizana in transee. Dl. Presedinte ori nu stie care sint responsabilitatile Romaniei in cadrul NATO, ori crede ca tratatele internationale se aplica precum legile mioritice: un articol da, altul ba si restul mai vedem noi!… Dincolo de interesele energetice, de buna vecinatate, de colaborare economica, daca nu esti Germania, Franta, China sau SUA, este foarte periculos sa te rastesti la o putere nucleara precum Rusia…
Lasă un răspuns