Il ascultam, ieri, pe dl. ministru Berceanu care se lamenta cu privire la gravele probleme pe care le are de rezolvat in domeniul transporturilor. Vezi Doamne, el are bunavointa, insa banditii din guvernul precedent l-au lasat fara bani!… Este povestea pe care o auzim de vreo doua decenii incoace, adica imediat dupa ce ne-am trezit din betia revolutionara. Asa ca nu ma mai mir… Altceva mi-a atras atentia. Observ, de-o buna bucata de vreme, ca discursurile politicienilor au devenit abstracte. Berceanu si colegii lui vorbesc despre „nevoile Romaniei”; parlamentarii sint preocupati de „legislatia necesara Romaniei pentru a convinge Europa”; altii spun „judetul trebuie sa arate bine” sau „municipiul a cistigat doua proiecte”, iar cine stie ce orasel „a colectat mai multe taxe decit anul trecut”… Tara, judetele sau orasele sint personalizate si dezumanizate in acelasi timp! N-am auzit nici pe Presedintele Romaniei, nici pe ministrii sau pe primarii din aceasta tara vorbind despre OAMENI. As vrea sa traiesc ziua in care un parlamentar sa promoveze „legile necesare cetatenilor”. Degeaba un primar se lauda cu rezultatele contabilicesti: atitea milioane in plus din taxe si impozite, atitea banci in parcuri, atitea calculatoare in primarie si atitea limuzine de stat la dispozitia consilierilor personali. El ar trebui sa vorbeasca nu despre „economiile orasului”, ci despre economiile din buzunarele orasenilor care l-au votat. Tara asta si localitatile ei vor ramine vii doar atita timp cit sint locuite. La fel si functiile publice: n-ar exista nici presedinti, nici ministri, nici parlamentari sau primari daca n-ar fi prostimea care sa-i voteze. Pe acesti oameni multi si anonimi ii reprezinta alesii conjuncturali. Cu ei sau fara ei, si tara, si localitatile vor continua sa existe. Daca vor sa lase o urma in trecerea lor prin timp, atunci sa raspunda nevoilor oamenilor. Altfel, vom trai separat: noi in realitatea dificila si, adeseori, dezamagitoare, ei in Romania lor construita din cifre, promisiuni, taxe si impozite.
Este ciudata aceasta atitudine. Oameni care pina mai ieri, in campania electorala, bateau la usile caselor noastre si mimau interesul pentru necazurile cu care ne confruntam, astazi, dupa ce au ajuns in structurile de conducere ale tarii, ne arunca in simple statistici, ne impart si ne inmultesc dupa cum cere bugetul, ne storc de ultimul banut prin taxe inventate ad-hoc si ne mina „global” catre un viitor pentru care nu ni s-a cerut acordul. Ne-am transformat – in mintea lor – in simple multimi sociologice, in elemente perturbatoare ale bugetului de stat, „gramezi” ce trebuie urgent ordonate si conduse. Ati incercat vreodata sa-ntrebati un oficial ce a facut cu banii strinsi de la oameni? Ati vrut s-aflati ce primesc, in schimbul taxelor, contribuabilii corecti? Daca da, atunci stiti ca nu vi s-a raspuns la intrebari. In Romania lor, statul finantat de noi le asigura bunul mers al afacerilor personale si accesul la functii din ce in ce mai importante. Din punct de vedere politic, asa era si inainte de 1989…
Lasă un răspuns