După ani lungi de purtat prin sălile de judecată, tîrît prin tribunale de pretinșii succesori ai averii familiei, Ioniță Johannes Sturdza își caută dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Obiectul dosarului înaintat la Strasbourg îl reprezintă pretențiile asupra casei bunicii lui J.I.Sturdza, Elena Sturdza, imobil situat chiar în centrul Bacăului, pe strada Nicolae Titulescu nr. 6. Născută în anul 1877, Elena Sturdza a locuit în această casă pînă în anul 1963. Casa era pe atunci una dintre cele mai frumoase din oraș, iar curtea avea o suprafață de aproximativ 2.800 de metri pătrați. Cum imobilul era deja naționalizat, la moartea Elenei Sturdza, în 1963, nu s-a putut pune problema unei moșteniri. „În mod logic, după moartea bunicii, casa a rămas tatălui meu și mătușii mele, Magdalena Crupenschi. În anul 1963, anul în care a încetat din viață bunica mea, tatăl meu era la Gherla, unde ispășea o pedeapsă de 20 de ani și noi consideram că a murit, fiindcă lucrurile personale ne-au fost trimise acasă, iar mătușa mea, Magdalena Crupenschi, avea domiciliul obligatoriu, după o detenție la canal. Spun astea pentru că unii judecători invocă o aberație, cum că nu ar fi fost cert dacă tatăl meu a acceptat moștenirea, în 1963. Ce să moștenească, din moment ce totul aparținea, pe atunci, partidului? Se susține în motivările la deciziile și sentințele date pînă acum că singura care ar fi făcut formele de acceptare în acel an, 1963, ar fi fost mătușa mea. Nu există, însă, nicăieri nici un act doveditor în acest sens, ci numai afirmația verbală a lui Mihăiță Aurel Corneliu, crezută de Curtea de Apel Bacău”, spune acum diplomat inginer Ioniță Johannes Sturdza.
Cum a ajuns moștenitorul sturdzeștilor să se judece cu băcăuanul Mihăiță
Constantin Mihăiță a apărut în 1990 ca pretendent la moștenirea casei de pe Nicolae Titulescu. Mihăiță a cunoscut-o pe Magdalena Crupenschi la puțin timp după moartea, în 1983, a lui Gheorghe Eugen Sturdza, tatăl lui Ioniță Johannes Sturdza. Mihăiță a reușit atunci să o convigă pe Magdalena Crupenschi să-i facă un testament pe acest imobil. „Testamentele, multe în favoarea lui Constantin Mihăiță, dar și în favoarea altei persoane, Ștefan Coșovliu, au fost revocate de testamentul pe care mi l-a lăsat mie mătușa mea, în mai 1993”, spune Ioniță Sturdza. La scurt timp după încheierea acestui ultim testament, în 1994, Magdalena Crupenschi s-a stins din viață, la 90 de ani. Un an mai tîrziu, în data de 30 noiembrie 1995, a murit și Constantin Mihăiță. Fiul său, Aurel Corneliu, a demarat procedurile juridice de intrare în posesie asupra casei, conform testamentului deținut de tatăl său. „În baza unui testament încheiat în data de 03.01.1991, Aurel Corneliu Mihăiță a profitat de legea 112/1995 și a cerut imobilul de pe strada Nicolae Titulescu nr. 6. Acest testament fusese revocat de mătușa mea de două ori, odată în 1991 și o dată în 1993. Mihăiță crezuse că nimeni nu își va aduce aminte de acest «amănunt»”, mai spune Ioniță Sturdza.
A urmat apoi un lung șir de procese, iar în final s-a ajuns ca, în 2001, Aurel Corneliu Mihăiță să obțină o decizie definitivă și irevocabilă în acest caz. Convins de injustețea acestei decizii, Ioniță Sturdza a făcut numeroase sesizări și a depus documantații voluminoase, argumentate cu acte, în dosarele proceselor aflate la Judecătoria, Tribunalul și Curtea de Apel Bacău, precum și la parchetele de pe lîngă aceste instanțe. „Nu au găsit normal să îmi răspundă, deși au trecu luni și ani de la sesizările mele”, a mai spus Ioniță Sturdza. După aparița Legii 10, Ioniță Sturdza a depus cerere de restituire a imobiliului. „Din 1997 se află pe rolul Judecătoriei Bacău o acțiune suspendată în fază de apel, întrucît am făcut cerere de restituire, conform Legii 10. Respingîndu-se această cerere, am tot dreptul să reiau apelul și apoi recursul. Nu putem anticipa rezultatul pentru că, în timp, conștiința oamenilor se îmbunătățește. Mai trebuie să așteptăm și rezultatul acțiunii mele din octombrie 2002, prin care am cerut constatarea nulității deciziilor definitive și irevocabile”, mai precizează Ioniță Sturdza.
Casa de pe Nicolae Titulescu a ajuns acum o ruină
În tot acest timp de cînd propietatea asupra casei de pe Nicolae Titulescu este atît de viu diputată în instațe, imobilul a devenit, din casa frumoasă care era înainte, o ruină de nelocuit. De cealaltă parte, Aurel Corneliu Mihăiță spune că nu este în nici un chip responsabil de starea în care a ajuns acum acest imobil. „Dimpotrivă, eu am fost cel care s-a opus demolării acestei case”, spune Aurel Corneliu Mihăiță, care nu a vrut să facă mai multe afrmații pînă nu își consultă avocatul. Și autoritățile locale par să îi dea dreptate lui Ioniță Johannes Sturdza. „Nu pot comenta acum modul în care familia Mihăiță a ajuns să obțină în instanță cîștig de cauză asupra acestui imobil. Îl vom sprijini, însă, pe Ioniță Sturdza cu toate documentele de care va avea nevoie în instanță pentru a reintra în proprietatea acestei case”, ne-a declarat viceprimarul Laurian Lucaș.
Pentru a i se face dreptate, Ioniță Johannes Sturdza a ajuns acum pînă la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „În condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îmi va da dreptate, îi voi atenționa pe cei care se ocupă de buna gospodărire a banului public să plătească banii ceruți de Curte nu din banul public, de la buget, ci din buzunarul celor care au știut, au fost atenționați prin zeci de pagini și au tăcut. Voi cere să se plătească din buzunarul celor care au inițiat acțiunile care să le dea posibilitatea să intre, prin metode necurate, în posesia bunurilor expropriate ale familiei mele”, a încheiat Ioniță Sturdza. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns