Paul Ciuci: Succesul trupei Compact se datorează faptului că am fost sinceri şi am trăit clipa

Solistul trupei Compact, Paul Ciuci, declară, într-un interviu acordat AGERPRES, că succesul formaţiei din care face parte de aproape 30 de ani se bazează pe faptul că atât el, cât şi colegii de trupă au fost mereu sinceri cu publicul. Cu o zi înainte de aniversare a 54 de ani, Paul îşi aminteşte de începuturile trupei Compact, de cele mai dragi daruri pe care le-a primit de-a lungul anilor de ziua lui, de surprizele pe care i le făcea Teo Peter, care a părăsit această lume dar pe care nu-l va uita. El mărturiseşte că are în lucru şi o carte care va cuprinde cele mai frumoase şi emoţionante momente din istoria Compact.

AGERPRES: Luni este ziua dvs, împliniţi 54 de ani. Cum veţi marca acest eveniment?
Paul Ciuci: Adevărul este că nu sunt un fan al chefurilor monstruoase de ziua cuiva. O să sărbătoresc cu colegii mei în primul rând, o să vorbesc cu fiica mea la telefon, pentru că nu-i cu mine, eu fiind pe drumuri pentru spectacole, asta este meseria mea. Acum cinci ani a trebuit să-mi sărbătoresc ziua în America, şi eu, şi colegul de la bass (n.r. – Adrian Tinca) şi nu am avut ce să facem. Dar după aceea am făcut un chef la locul nostru de baştină.

AGERPRES: Ce vă doriţi cel mai mult la această aniversare?
Paul Ciuci: După 54 de ani de întâmplări – aşa le spun eu, şi bune şi rele – într-adevăr vreau un cadou, unul foarte preţios, pentru că nu se poate cumpăra cu bani. Vreau sănătate, aceasta este extraordinară. Am văzut în jurul meu cum cad ”copaci” şi mai tineri şi mai bătrâni, şi am spus că sunt norocos. Cred că acesta este lucrul pe care nu-l poţi cumpăra cu bani şi este cu atât mai preţios.

AGERPRES: Care este cel mai frumos cadou pe care l-aţi primit de-a lungul anilor?
Paul Ciuci: Sunt mai multe. Îmi amintesc cu mare drag de unele care erau atât de mici, dar atât de valoroase, iar altele mai mari şi poate nu cu atâta valoare. Îmi aduc aminte că am primit un cadou extraordinar de fain în 1987, când cântam la terasa Tineretului din Costineşti. Teo (n.r. – Teo Peter), colegul meu de la bass de atunci – Dumnezeu să-l odihnească! – a aranjat cu cei 10 băieţi din trupa lui Puiu Creţu, formaţia Cristal din Galaţi, care cântau şi ei atunci în Costineşti, ca la ora 12,00 noaptea să apară pe alee. Era seră, noi doar ce terminasem concertul, stăteam de vorbă şi pregăteam o petrecere pentru a doua zi. La un moment dat, când s-a făcut ora 12,00 noaptea, am auzit cum trompetele şi saxofoanele au început să cânte ‘Mulţi ani trăiască’. Toţi am sărit până în tavan. Pe o targă cărată de patru băieţi de la formaţia Cristal erau lăzi de vin, acoperite cu un cearceaf, parcă ar fi cărat un mort. Toţi clienţii care mai erau la ora aia în restaurant au făcut cu noi un chef extraordinar. Acesta nu este un obiect pe care l-am primit, este o situaţie pe care am primit-o şi pe care nu o voi uita niciodată.
Un cadou foarte preţios pe care l-am primit este o cană de la fiica mea, Vanessa, pe care era poza mea şi scria „Pentru cel mai bun tată”. De asemenea, un alt dar preţios a fost când am primit în dar o chitară, una foarte scumpă. Dar nu banii contează. După cum ai văzut, primul lucru care mi-a venit în minte când m-ai întrebat a fost cadoul făcut de Teo. Este un cadou pe care nu o să-l pot uita niciodată, aşa cum n-am să-l uit nici pe el.
Un alt cadou frumos pentru aniversarea asta se află pe prima pagină a site-ului nostru www.trupacompact.ro. Este o surpriză pe care mi-a făcut-o administratorul site-ului şi colegii mei. O surpriză superfaină. Este un tort în formă de chitară şi lângă el un cartonaş din ciocolată pe care scrie „La mulţi ani Paul!”. Acesta face parte din lucrurile pe care dai bani şi nu înseamnă aşa de mult şi sunt gesturi pe care nu le plăteşti dar rămân o viaţă întreagă.

AGERPRES: Ce planuri aveţi pentru perioada următoare?
Paul Ciuci: Am să scriu o carte despre viaţa mea. M-am hotărât deja asupra numelui – „Compact”. Nu o să vorbesc în numele nimănui din trupa Compact, o să vorbesc numai în numele meu, ca un observator în trupa Compact. Cred că o să fie un mare succes, pentru că în această formaţie s-au întâmplat foarte multe momente vesele. Extraordinar de multe iar protagoniştii, bineînţeles, au fost Costi (Cămărăşescu, unul dintre membrii fondatori ai trupei – n.r.), eu, şi toţi băieţii, prietenii noştri, anturajul nostru.

AGERPRES: Deja aţi început lucrul la acest proiect?
Paul Ciuci: Am un laptop şi cam de doi ani tot scriu pagini cu întâmplări. La un moment dat va trebui să le aranjez cronologic, fiindcă mie când îmi vin în minte, le scriu repede, fără să mă mai gândesc unde trebuie puse. Le scriu pe loc, să nu le uit. Va trebui să găsesc pe cineva să aibă răbdarea să le citească, să le pună în pagină, să le aranjeze. Toţi cei care mă cunosc şi au aflat de ideea asta au spus că aşteaptă cartea asta mai mult decât un nou disc. Cred că spun asta şi pentru că acolo voi scrie numai adevărul, nu va fi o carte de laude, voi spune lucrurilor pe nume, perioada când s-au întâmplat, motivaţia pentru care s-au întâmplat lucrurile respective, de ce ne-am apucat noi de cântat şi de ce s-au adunat patru nebuni din Cluj să cânte, chiar dacă nu erau atât de bine pregătiţi profesional cum erau alte trupe din vremea aia – mă refer la Roşu şi Negru, Sfinx, şi altele. Dar succesul nostru, îndrăznesc să o spun, a fost mult mai mare decât al trupelor de care am amintit pentru că noi am fost sinceri şi am trăit clipa. Nu ne-am gândit niciun moment că facem asta pentru bani şi succes. Noi am fost în stare să mâncăm o cutie de pate de ficat împărţită la patru, dar au existat şi festinuri bogate.

AGERPRES: Când vor putea să vă asculte şi să vă vadă fanii într-un concert în Bucureşti?
Paul Ciuci: În Bucureşti ar fi trebuit să venim chiar zilele astea, dar a căzut concertul în aceeaşi zi cu finala Campionatului Mondial de Fotbal şi am zis că decât să concurăm cu campionatul mondial, mai bine o lăsăm noi cu muzica, fiindcă nu-i bine să intrăm în competiţie cu fotbalul. Vom veni în Bucureşti spre finalul lunii august (n.r. – 28.08.2010). Colindăm prin toată ţara. Urmează să ajungem şi pe la Baia Mare şi pe la Arad. Ar fi trebuit să ajungem şi în Moldova, la Botoşani, dar cu necazurile care au căzut pe ei, cu inundaţiile, nu cred că mai avea rost. Ne-au spus şi autorităţile locale că nu mai avem unde să cântăm fiindcă este apă peste tot. Este o tragedie îngrozitoare. Suntem solidari cu cei care şi-au pierdut agoniseala în urma inundaţiilor şi noi, toată trupa, am făcut ce am crezut că este necesar pentru a-i ajuta pe cei de acolo.

AGERPRES: Cum s-a desfăşurat până acum turneul trupei Compact?
Paul Ciuci: Pot să spun cu bucurie că după turneul de 22 de zile – cu bilete, nu am acceptat să vină nimeni fără bilete fiindcă orice lucru trebuie plătit – au fost concerte la care spectatorii au venit şi au umplut, în majoritatea cazurilor, peste trei sferturi sălile unde noi am cântat. Noi nu am avut nevoie să suspendăm niciun concert. Ăsta a fost un exemplu că lumea vrea să ne asculte. Nu mai este nevoie să amintesc de comentariile din culise unde veneau spectatori şi spuneau ”Vă mulţumim că existaţi, vă mulţumim din suflet. Ne-am săturat de făcăturile şi vedetele de la televizor”. Ni s-a spus asta la Iaşi, cu aceste cuvinte. Să faci playback este uşor, ca un peşte într-un acvariu, nu se aude nimic, dar în schimb merge banda. Toate aceste concerte au însemnat un efort foarte mare pentru noi toţi – trupa, echipa tehnică. Compact este o formaţie care niciodată nu va da bani să apară la televizor sau la radio. Niciodată nu am făcut şi niciodată nu o să facem asta.
Vrem să nu-i dezamăgim niciodată pe fanii noştrii. Nu contează dacă există cineva care are toată colecţia noastră de discuri, pentru că atunci când va veni la concert, va vedea că noi niciodată nu vom cânta aşa cum este imprimat pe disc. Întotdeauna, ca să fie mai antrenant şi mai special concertul, noi transformăm melodiile astfel încât să-i prindă pe ascultători. Nu vrem ca fanii noştri să spună că tot ce se aude în concert pot să asculte acasă, pe CD. Noi muncim ca să facem melodiile mai interesante, mai legate, atragem publicul să cânte cu noi. Mi-a plăcut foarte mult că la concertele noastre am văzut două generaţii – oameni de vârsta noastră, dar şi copiii lor, tineri de 8 ani, care cântau versurile cu noi. Asta m-a făcut să cred că undeva, în casă la ei, se ascultă muzica noastră. iar asta nu poate decât să ne bucure.

***

Paul Ciuci s-a născut la 12 iulie 1956, la Câmpia Turzii. Este solist, chitarist şi compozitor al trupei Compact.
Şi-a început cariera muzicală în formaţia ”Telegraf”, alături de bateristul Aurel (Leluţ) Vasilescu, apoi din 1981, a trecut la Compact, unde a schimbat radical soundul si dinamica trupei.

În 1987 a plecat în SUA, apoi a revenit pentru o scurta perioadă la Compact Cluj, unde a lucrat şi la un album, ”Profetul”, iar din 1992 până în 1997 a cântat cu Sfinx Experience, în ţări ca Olanda, Germania şi Belgia. Din 1997, după despărţirea de Sfinx Experience, a revenit la Compact.AGERPRES