Am nimerit la întrunirea unei secte religioase. E prima impresie care-mi trece prin minte. Mă aflu la Teatrul de Animație, unde, printr-un concurs de împrejurări, am ajuns să asist la o întrunire de afaceri sau cam așa ceva. Sectă, sigur e sectă, îmi spun. Altfel nu se poate. Prea e veselă lumea. Și bine îmbrăcată. Uite, care cum vine trece la pupat, cam cum e intrarea la o nuntă. Stau la rînd la intrare. Țoc, țoc! se aud pupăturile în fața mea și mă îngrozesc la gîndul că vreo necunoscută mă va umple de ruj. Scap de prima, trec lejer de a doua, o fentez cu grație pe a treia.
E aproape șapte seara, sala e aproape plină. Cîteva zeci de oameni, mulți soți, aproape fiecare este cunoscut pe nume de ceilalți. „Uite, mi se șoptește, domnul acela grizonat a cîștigat luna trecută 90 de milioane, iar doamna aia cochetă și cu zîmbetul larg a luat vreo 50 de milioane”. Povești, zic în gîndul meu și mă pregătesc psihologic de o mare plictiseală.
Hotărît lucru: e sectă. Apare pe scenă Elena Frunză și mi se spune că e Maestru de ceremonii. Un fel de Mare Preoteasă, îmi zic. Parcă mi-o și închipui că se apucă să cînte „I love Jesus”, cum am văzut eu negrese prin filmele americane. „Poți să ai încredere în tine… Nu credeam să se mai întîmple ceva în viața mea… Parcă se simte în sală o energie care ne leagă”, zice Preoteasa. Toată lumea aplaudă la fiecare mică pauză, toți par fericiți. Preoteasa anunță că e o seară informativă a unui grup care lucrează în sistemul Amway. Femeia vorbește din experiența ei în vînzări, cum a ajuns să cîștige muncind una-două ore în timpul liber. Vînzările se fac de la om la om, iar sistemul îmi este o mare necunoscută. Parcă citindu-mi gîndurile, urcă în amvon, pardon, pe scenă, Mitică Dragomir. E cunoscut printre spectatori. E fost militar. Se recomandă. Aplauze. Domnul în cauză prezintă un plan de Marketing, pe care îl numește „Multilever Marketing”. Afacerea e construită piramidal și profitul din vînzări se împarte algoritmic la toată lumea. Vreo 20 de minute prezintă scolastic, de-a-fir-a-păr, cum funcționează sistemul de vînzări și cam cît se poate cîștiga. Termină în aplauzele furtunoase ale spectatorilor. Nu pare că s-au plictisit, deși mare parte au mai fost la zeci de seri informative, iar omul s-a adresat exclusiv neinițiaților, adică celor aduși acolo ca mine, adică „în orb”.
Maestra de ceremonii îl introduce apoi pe „cel mai de succes om de afaceri din sală”, Ștefan Bot. „A fost tîmplar și uite ce bine a ajuns!”, mi se șoptește.
Predicatorul
Are un accent ciudat și e bine îmbrăcat. Pe cînd muncea în Ungaria a fost atras în acest sistem, pe care l-a adus din ’97 și în România. Aha, marele șef, îmi zic. El e cel cu alea 90 de milioane cîștigate, mi se mai zice.Așa se explică entiziasmul debordant și zîmbetul pornit parcă direct din urechi. Dar spectacolul abia stă să înceapă. Iar îmi vine în minte prima impresie. Sectă sau cine știe ce cult. Vorbește ca predicatorii din șhow-urile americane, apărute și pe la televiziunile noastre. Gesticulează teatral, iar zîmbetul îi rămîne tot acolo unde l-a agățat la început. Mie îmi pare fals. Declamă. Se adresează tot novicilor, dar și cei cu experiență îl ascultă cu gura căscată. Aplauze. Face chiar și mici poante, care stîrnesc hohote de rîs. „Cel mai greu e de invitat oamenii la prezentări de produse”, zice. Cînd îl inviți telefonic, să-i zîmbești la receptor, deși s-ar zice că doar nebunii zîmbesc la receptor. Nu se dau explicații prin telefon, cînd se fac invitații: „Vreau să-ți propun o afacere bănoasă. Eu vreau să intru în așa ceva și m-am gîndit la tine”. Asta ar trebui să fie de ajuns ca omul de la celălalt capăt să vină la întîlnire, să fie curios.
Încheie, în aplauze furtunoase.
Seara informativă ia sfîrșit. Mi-a plăcut, dar tot nu mă văd vînzînd pastă de dinți vecinilor din bloc, care se scobesc de mărunțiș pentru o pîine. Îi las pe alții mai competenți, mai veseli, mai optimiști. Plec. Am senzația că am participat la o întîlnire religioasă. Cu siguranță, nu e o sectă, e altceva, e, poate, noua religie a timpului liber petrecut activ. Pentru cine are har. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns