Bălțile înghețate din jurul Bacăului sunt animate la sfârșit de săptămână de pescari. Gheața de pe bălți le oferă acestora posibilitatea de a fi mai aproape de peștele amorțit, la care poți ajunge doar făcând găuri cu freza. De cele mai multe ori, orele petrecute pe gheață se termină cu un grătar și cu o cană de vin fiert.
Ramona IONESCU
Amatorii de pescuit la copcă au profitat din plin de zilele friguroase ale lunii ianuarie și au încercat gheața cu freza. Pescarii spun că acest gen de pescuit este atractiv, iar principala condiție este să reziști la frig. Înarmați cu multă răbdare, dar și cu un „întăritor” (țuică sau vin fiert), pescarii își aleg locurile și încep să foreze gheața. Din echipament nu trebuie să lipsească polonicul ori supiera pentru gheață. În caz contrar, gaura va îngheța, iar pojghița va îngreuna înțeparea și scoaterea capturii. După ce găurile au fost finalizate, sunt puse în funcțiune bețele. Acestea nu trebuie să fie mai mari de un metru și trebuie prevăzute cu mulinete, fir, marmuște și plută. Cunoscătorii spun că pentru pescuitul la copcă se folosesc drept momeală larvele de libelulă, care pot fi cumpărate de la magazinele de specialitate. Printre locurile preferate de pescari se numără Insula de Agrement, „Copacul cu ciori” de la Orbeni, balta de la Andrieșești sau bălțile din Șerbănești.
Gaură… după captură
De regulă, în locurile amintite pescarii prind biban, ghiborț, roșioară și rareori caras. În ciuda lungilor ore de așteptare, ei pot avea neșansa de a nu prinde nimic. Rămân însă satisfacția petrecerii unei zile în natură, relaxarea și schimbul de impresii dintre pescari. Poveștile pescărești fac și în ziua de azi deliciul unor astfel de partide. Nu puțini sunt pescarii care se laudă cu capturi impresionante, însă spun că peștele a scăpat pentru că făcuseră gaura prea mică. Dacă vă întâlniți cu astfel de situații, este bine să aveți la îndemână un toporaș pentru a lărgi marginile copcii și a scoate peștele cel mare.
Pescuiți în locuri sigure
Când pun piciorul pe baltă, pescarii se asigură prima dată că gheța rezistă. Primii pași se fac cu mare grijă, pentru că la mal sau în zona stufului gheața este mai subțire și poate ceda brusc. Este de preferat să nu se adune prea mulți pescari într-o zonă restrânsă dacă gheața nu este suficient de groasă. Zonele acoperite cu zăpadă trebuie verificate, pentru că există copci mari făcute de pescari pentru aerisirea bălții și evitarea sufocării peștilor. Dacă se întâmplă să simțiți că gheața trosnește sub picioare, nu este neapărat un motiv de îngrijorare pentru că este semn că aceasta ia proporții sub acțiunea gerului.
Nelipsitul grătar de la copcă
În lungile ore de așteptare, există întotdeauna un pescar care cedează tentației de a mai aștepta captura cea mare. În acest caz, este scos din mașină nelipsitul grătar. Până se face jarul pentru carne, se mai fierbe o cană cu vin sau o țuică. Deseori se întâmplă ca cineva să uite acasă carnea pregătită pentru grătar și uite-așa pe foc ajung cârnații cumnatului, mămăliga amicului sau cașcavalul din sandvișul pregătit de soție și o bucată de șuncă uitată prin mașină de la ultima aprovizionare făcută la țară. După masa „copioasă”, parcă nici peștele nu mai trage, iar gerul năpraznic se întețește. Așa că se dă semnalul de plecare, se strâng sculele, se face curat pe lângă copcă, iar pescarii pornesc spre mașinile lăsate la loc sigur. Pe drum, un stol de lebede straversează grațios un canal dezghețat, lăsându-i fără cuvinte pe pescarii amorțiți de frigul tras peste zi.
pana va va cadea parul