Cum intri în piața din centrul orașului, te trezești imediat asaltat de zeci de persoane, mai mult sau mai puțin dubioase, care trag insistent din resturi de țigări. Îmbrăcați foarte gros, stau grupați, pentru orice eventualitate. În timp ce te apropii, te asaltează cu oferte care mai de care mai avantajoase. Vânzătorii de țigări și telefoane la negru sunt în piață ca la ei acasă.
Telefoane pe alese la prețuri negociabile
Dacă țigări găsești doar de trei feluri și prețul este fix, 8 lei pachetul, la telefoane situația stă cu totul altfel. Aici, prețurile diferă de la model la model și de la om la om. Depinde ce cauți și cât de bine știi să negociezi. Dacă ești mai ”talentat” ca ei, poți scoate un preț chiar bun pentru un telefon performant. Comercianții sunt în stare să reducă foarte mult prețul, numai să vândă ceva.
Doar cei curajoși nu-și ascund marfa
Chiar dacă, la prima vedere, par foarte siguri pe ei, puțini sunt mai curajoși și stau cu telefoanele la vedere. Majoritatea stau cu mâinile în buzunar și întreabă în continuu: „Telefoane, telefoane?”.
E de ajuns să te arăți cât de puțin interesat și riști să nu mai scapi de ei. Te imbie cu telefoane foarte bune, după părerea lor, dar riști să iți pierzi banii, dacă te lași păcălit de calitățile lor de comercianți.
Când vine vorba de țigări, acestea stau bine ascunse în buzunare sau în genți. E de ajuns să întrebi cât costă un pachet și nu mai scapi de ei. Vin după tine, chiar insistă cu întrebări: „Domniță, sigur nu doriți un pachet?”.
Fenomenul s-a extins și printre minori
Comerțul cu telefoane la negru a început să apară și în rândul tinerilor. În timp ce vânzătorii cu experiență stau la vedere și nu se arată deranjați de nimeni, începătorii folosesc piața doar ca loc de întâlnire pentru a încheia „afacerea”. Tot procesul e stabilit dinainte. Vin cu telefoanele în rucsac, predau marfa, iau banii și pleacă. Nu pierd timpul cu discuții sau negocieri.
Sunt imprăștiați doar de controalele severe
În toată aglomerația, își mai face apariția și câte un polițist comunitar, dar vânzătorii nu se arată nicidecum deranjați de prezența lui. În zilele mai puțin norocoase, când se fac controale mai amănunțite, aceștia sunt puși pe fugă la propriu: „Ieri fugea femeia cu 100 de km la oră”, declara unul dintre comercianți. Dar, în restul timpului, aceștia își fac treaba nestingheriți. Dacă afacerea are succesul dorit nu putem ști, dar, din moment ce numărul comercianților crește de la o zi la alta, înseamnă că e cineva profită totuși de pe urma ei.
Andreea MAREȘ
Lasă un răspuns