Guvernul s-a pus pe treaba foarte serios. Adoptind o mina grava, preocupata, ministrii au început „sa se suceasca” în problema pensiilor, dar si a salariilor din învatamint. Cum argumente de ordin doctrinar, de ordin politic sau economic nu-si au rostul, m-am gindit sa le spun o poveste, poate întelepciunea populara îi va trezi mai bine.
Se povesteste ca un împarat întelept – cum ar trebui sa fie orice împarat! – facea „o vizita de lucru” înconjurat de boieri („ministrii” din vremea povestilor). Pe un ogor a întilnit un taran care muncea din greu.
– Ce faci aici, tarane?
– Muncesc împreuna cu nevasta mea din zori pina în amurg, iar rodul muncii noastre îl împart în trei. O parte ne ajunge sa traim (bine!), o parte o dam împrumut, iar cu a treia parte ne platim niste datorii mai vechi.
– Buna socoteala, i-a spus, zimbind, împaratul. Am sa-ti trimit niste cirlani sa-i jupoi, te prinzi?
– Lasa pe mine, Maria Ta, îi voi jupui cum stiu eu!
Ajuns la Palat, Împaratul a adunat în Sala de Consiliu boierii ca sa-i întrebe ce a vrut sa spuna taranul cind a zis ca rodul trebuie împartit în trei? Cum nici unul dintre boieri nu a stiut sa raspunda, odata s-a înfuriat Maria Sa, a tipat la ei si le-a promis ca unde le stau picioarele le va sta capul daca nu-i aduc raspunsul pina seara. Boierii s-au sfatuit îndelung, si-au amestecat barbile, si-au apropiat fruntile, s-au tot gindit, dar nu au gasit raspunsul de care depindeau capetele lor. Au hotarit atunci sa se duca la taran, sa-l întrebe ce a vrut sa spuna cu împartirea rodului în trei. Taranul le-a cerut fiecaruia cite o punga mare de galbeni, apoi le-a spus marele secret. Bucurosi, boierii s-au dus la Palat si i-au grait Împaratului într-un glas:
– Maria Ta, stim raspunsul. Taranul traieste (bine!) cu o treime din rodul muncii sale. O treime o da împrumut, adica o cheltuieste pentru îngrijirea si educatia copiilor, care-i vor întoarce împrumutul cind vor creste mari, iar cealalta treime o foloseste pentru a plati niste datorii mai vechi, adica pensiile pentru parintii lui care l-au îngrijit si educat cind era copil.
– Ati vazut ca nu era asa de grea cimilitura, le-a spus Împaratul, zimbind pe sub mustata.
– Nu era grea, dar un lucru totusi nu am înteles. Despre ce cirlani ai vorbit cu taranul, de i-ai spus sa-i jupoaie?
– Voi sinteti cirlanii! Cred ca taranul v-a jupuit bine…
Aceasta poveste naiva cred ca este la mintea „boierilor” de azi, ca sa nu le spun altfel, iar în alcatuirea bugetului ei ar trebui sa tina cont de socoteala taranului. Legea potrivit careia salariile în învatamint cresc otova cu cincizeci la suta ar crea si mai multe nedreptati, ar fi si mai multi nemultumiti care ar pleca unde ar vedea cu ochii, dar o salarizare stimulativa, care sa atraga spre scoala adevaratele valori este absolut necesara. Cit priveste pensiile, guvernul trebuie sa stie ca nu-i vorba de „ajutor social”, statul a primit zeci de ani, luna de luna, bani de la actualii pensionari si acum doar trebuie sa-i restituie. A ezita în legatura cu valoarea de 45% din salariul mediu a punctului de pensie este de neconceput, mai ales din partea PSD-ului, care stie prea bine ca în proiectul legii pensiilor aceasta valoare era considerata minima. Parlamentarii PSD au insistat ca în lege cuvintul „minim” sa fie înlocuit cu „maxim”, astfel încit pragul de 45% a devenit o tinta spre care tindem, cind el trebuia sa fie un punct de plecare. Si aici, si în domeniul bugetar s-au adoptat legi care au sporit inechitatea, dar despre asta, saptamina viitoare.
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns