Dupa tonul triumfalist adoptat de doi dintre cei trei mari competitori politici (PSD si PD-L), ai fi zis ca ori unii ori ceilalti l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior, urmind sa-l inhate repede si de celalalt. Scrutinul de duminica i-a potolit. Romanii n-au scos din urne nici un cistigator cert, dovada ca increderea lor in clasa politica ramine la un nivel destul de scazut. S-ar putea zice ca cele trei mari partide au ocupat locul intii (cu oarecari diferente), dar nici unul n-a primit coronita de premiant. De bucurat s-au bucurat toti, fiecare partid urmind sa-si valorifice sansa lui. Cistigul pentru romani este, insa, remarcabil din citeva puncte de vedere. Intii pentru ca au scos de pe scena politica un partid (PRM) a carui prestatie paranoica si vedetism incontinent poluau in chip iresponsabil spatiul public. Al doilea cistig consta in faptul ca i-a adus pe competitori pe teritoriul bunului simt, obligindu-i sa reinvete si sa respecte regulile dialogului. Acesta n-a fost posibil pina acum pentru ca liderii partidelor faceau parte, parca, din lumi care se ignorau reciproc, sau, si mai rau, se desconsiderau reciproc. Mediocritatea unor domni ca Geoana, Boc, Preda, Atonescu, Serban, Nastase, Berceanu sau Stolojan parea sa nu recunoasca alta ierarhie decit a propriei „genialitati”. Anii de incerta democratie n-au schimbat prea multe in subestimarea omului de catre om. Trebuie sa ai o imaginatie frinta, ca sa privesti mereu adversarii politici printre dinti. Dar, sa scuipam in sin: si printre draci se gasesc destui oportunisti fara nici un Dumnezeu, daramite printre oameni. Viata ii pune, insa, la respect, aratindu-le ca dialogul si arta compromisului politic sint de negindit fara institutia respectului, fara deprinderea unei atente considerari a celuilalt. Negocierile care urmeaza plaseaza toate cele trei mari partide pe un teritoriu mai realist, obligindu-i sa abandoneze comportamentul de flasneta, clampaneala abundenta, care acopera orice interlocutie cu un debit verbal de precupeata isterica, de genul „acest guvern trebuie sa plece”. Pleaca. Sper sa lase loc responsabilitatii pentru vremurile de criza navalite si peste noi, nu numai alergarilor insomniace dupa osul puterii. Singurul care i-a motivat pina acum. Cine si ce functie va ocupa in noul Guvern, ma intereseaza prea putin. Important este ca viitorul Executiv sa fie cit mai omogen, cit mai solidar, evitind hartuiala contraproductiva de pina acum. Rolul de hartuire trebuie sa-i revina Opozitiei, daca va fi destul de puternica si capabila sa regleze diferitele disfunctionalitati ce, invariabil, apar in orice democratie. Politicienii mai au inca de invatat ca Opozitia nu-i o nenorocire, iar Puterea raiul pe pamint. Si una si alta presupun responsabilitati si principii sociale si morale tratate ca strict necesare, nu duse in circa fara discernamint, ca niste sfinte moaste autoritare. In spatele acestora sint oamenii tarii, fata de care ai intotdeauna niste obligatii, dincolo de buzunarul tau fara fund.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns