In toamna aceasta se poarta MOTIUNEA. Simpla, sau de cenzura, depinde de orgolii, de blazon ori de inspiratie. Abia reveniti din vacanta parlamentara, deputatii si senatorii nostri din asa-zisa opozitie constructiva au constatat ca si-au epuizat cam toate urgentele de pe ordinea de zi a Legislativului si pentru a nu fi acuzati de electorat ca se indeletnicesc cu taiatul frunzelor la ciini contra unor simbrii si altor drepturi mai mult decit generoase, au cotit-o instantaneu spre o zona ce le ofera mult prilej de vorbe si de ipoteze: activitatea Guvernului. Subiect nevralgic, cu diagnostice greu de stabilit si tratamente lipsite de sansa. Adjuvantul utilizat: motiunea. Partidul lui Vadim nu-si declina nici de aceasta data eticheta de radical si ameninta cu o motiune de cenzura, daca va fi sprijinit si de alte formatiuni politice, dar si fara a tine seama de faptul ca initiativa sa parlamentara nu poate avea decit efectul unei furtuni intr-un pahar cu apa, intrucit legea electorala, cit si Constitutia prevad cu claritate ca in ultimele sase luni de mandat nu se pot produce rasturnari de genul celei dorite de prm-isti, si nu numai. Democrat-liberalii nu vor sa-si piarda pozitia de lideri de pluton, pe care cred ei ca o detin, si ies la inaintare cu motiunea privind termoficarea, urmata de o alta ce ataca politicile educationale, in timp ce ameninta cu alte doua motiuni – sanatatea si infrastructura. La rindul lor, social-democratii si-au facut publice intentiile de a iesi la rampa cu nu mai putin de patru motiuni simple pe teme precum agricultura, educatia, nivelul de trai. Toate sint chestiuni lipsite de obiect, contraataca premierul Calin Popescu Tariceanu, intrucit deja au fost alocati banii pentru sustinerea programelor de incalzire, salariile profesorilor au fost ajustate, iar celelalte domenii se incadreaza in programele guvernamentale.
Mai trebuie, insa, si urechi care sa auda si minti care sa priceapa ca totul nu-i decit facatura electorala.
Cei care monitorizeaza si interpreteaza fenomenul politic intern apreciaza ca fiecare din aceste intentii si demersuri belicoase lipsite de substanta, deci fara nici o sansa reala pe planul efectelor, nu reprezinta altceva decit formule si tentative de discreditare a actualei guvernari in perspectiva apropiatelor alegeri legislative. Un fel de expunere la stilpul infamiei instalat in piata publica pentru eliminarea unui virtual contracandidat cu sanse reale la dobindirea unui nou mandat. Folosindu-se de principiul care spune ca toamna se numara bobocii, dar tinind closca aproape. A irosi trimpul cu dezbateri sterile si interminabile, in detrimentul chestiunilor cu adevarat arzatoare nu inseamna altceva decit a continua acele practici acuzatoare la adresa adversarilor politici si asocierea formulei „lauda de sine”, dar care nu miroase-a bine. Cu doua luni de zile inainte de declansarea oficiala a campaniei electorale, aceasta e deja in plina desfasurare. Agenda Parlamentului ramine in stand by, spre a fi plasata viitorului legislativ. Staff-urile partidelor politice au alte prioritati: sa demoleze, nu sa construiasca. Aratind cu degetele, imperativ, unii spre ceilalti: tu esti vinovatul! Sau pregatind aliante politice dintre cele mai neverosimile pentru a-si apropria puterea. Orice altceva nu mai conteaza!
Lasă un răspuns